Asculta acest articolÎn acest moment criza coaliției nu are o soluție. Abia după congresele PNL și USR PLUS, Kelemen Hunor crede că se poate trage o concluzie fermă. Potrivit USR PLUS nu este decât o singură variantă: plecarea lui Florin Cîțu. Pe aceeași idee merge și Ludovic Orban. Cu o săptămână înaintea congresului, președintele mazilit al PNL înainte de alegeri, îi cere președintelui Iohannis să intervină și să-i ceară demisia lui Cîțu.
Lucru pe care președintele nu-l va face pentru că a pariat pe Florin Cîțu.
Așadar, rezolvarea problemelor se amână, agenda politică a celor două partide având prioritate absolută. Scumpirile, valul patru, măsurile de susținere a economiei, moțiunea de cenzură, legea bietului cetățean vulnerabil și multe altele, mai pot aștepta până după congrese.
Dar respectivele congrese rezolvă problemele personale ale celor patru competitori, Florin contra Ludovic, Dacian contra Dan. Din patru nu pot rămâne decât doi. La PNL este sigură victoria lui Cîțu, la USR PLUS meciul se va juca în timpul congresului. Ca președinte echidistant, care are de rezolvat o criză guvernamentală oare pe cine pariază președintele Iohannis?
Cu Dan Barna, ca vicepremier, nu pare să fi fost în relații apropiate. Personal, foarte probabil mizează pe o victorie a lui Dacian Cioloș. Dar și acesta are idei în răspăr față de coaliția formată după alegerile parlamentare. Personal se pare că la formarea coaliției l-a preferat pe Florin Cîțu nu pe Ludovic Orban.
De ce după alegerile din decembrie USR PLUS l-a preferat pe Florin Cîțu pentru funcția de prim ministru? Pentru că mai degrabă Florin Cîțu ca atitudine, ca orientare, ca formație, părea mai apropiat de tipologia membrilor USR decât de modul de manifestare a unui liberal din PNL-ul tradițional, al acelui PNL de dinainte de fuziunea cu PDL.
După o conviețuire de șapte ani, din 2014, vaca mai slabă înghite vaca mai grasă. După protocolul din iulie 2014 când s-a decis că PNL și PDL vor susține același candidat la prezidențiale, în numele Alianței Creștin-Liberale, după fuziunea celor două partide care au păstrat denumirea PNL, a sosit vremea revanșei. Aripa PDL lichidează aripa PNL. Se face marea trecere de la marele PNL la noul PNL, cu binecuvântarea președintelui Iohannis, avându-l comandant de trupe pe mareșalul Florin Cîțu. Generalul Ludovic Orban este timpul să se retragă, odată cu învechita tradiție liberală. Se zice că la Bruxelles nu sună prea bine “Național” din denumirea unui partid creștin-democrat. Locul de drept al PNL era la grupul ALDE din parlamentul european. Ce să caute “roșii” , așa cum li se spunea în timpul lui Brătianu, în zona dreptei europene?
Există, așadar, în disputa dintre Orban și Cîțu o puternică, o fermă componentă de politică europeană. Președintele Iohannis este prin formație un creștin democrat de sorginte germană. Nu este un liberal tradițional pur sânge, așa cum este un Ludovic Orban.
În aceste zile nu se decide doar soarta viitorului președinte PNL, ci se îngroapă o tradiție. După PNȚCD a venit și rândul PNL să intre în lada de zestre a istoriei. Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să moară. O spune Schiller într-o piesă cu un titlu în ton cu situația actuală a PNL, “Conjurația”.
PD, apoi PDL, a fost un partid viguros, apărut după 1989. PNL a fost reînviat, la fel ca PNȚCD, de nostalgici.
Din punct de vedere al devenirii istorice nu este o tragedie schimbarea la față a unui partid. Dispariția ca mentalitate a PNL nu este o tragedie. Tragic este că personajele nu au anvergura unor titani ca Brătienii.
Noul PNL pe care-l proiectează în viitor Florin Cîțu nu pare a avea personalități de vigoarea primilor PD-iști sau a generației de PDL-iști. Aici este problema. Dar exact peste o săptămână, în 25 septembrie, vor afla scorul dintre fostul PNL și fostul PDL. De la marele PNL, proiectat în 2014, care a făcut posibilă victoria lui Klaus Iohannis, la noul PNL se derulează o perioadă istorică infimă, dar care poate avea repercusiuni majore în istoria României pe termen lung.
