Asculta acest articolÎndreptate întotdeuna împotriva guvernului în funcție, se consideră că protestele au la bază o cauza dreaptă, având drept scop eliminarea unei nedreptăți.
Să vedem pentru ce s-a protestat în România ultimilor 30 de ani. În decembrie 1989 s-a protestat împotriva unui regim totalitar. Protestatarii au cerut în primul rând libertate și trecerea la un regim democratic.
După căderea regimului comunist, protestatarii din anii 1990 au cerut alegeri libere, considerând regimul Ion Iliescu unul nelegitim.
Mai târziu, peste ani, s-a protestat împotriva partidului-stat PSD, dar mai apoi și împotriva președintelui Traian Băsescu.
Guvernul Emil Boc a căzut sub presiunea străzii, iar mai târziu, în urma incendiului de la Colectiv, de teama protestelor premierul Victor Ponta și-a dat demisia.
Cele mai recente proteste, organizate de societatea civilă, au avut drept obiectiv căderea guvernului PSD, eliminarea din viața politică a lui Liviu Dragnea, considerat de către #reziști simbolul “Ciumei roșii”.
Când cade un regim, se consideră că a avut loc o revoluție. Când cade un partid de la guvernare, este doar o schimbare.
O serie de alegeri, locale și parlamentare, s-au desfășurat având ca principal obiectiv SCHIMBAREA.
Asistăm în aceste zile la o serie de proteste fără precedent în epoca modernă.
Se protestează împotriva măsurilor pe care le impun guvernele pentru limitarea răspândirii pandemiei de Covid-19. Masca, obligatorie în toate statele lumii, cu mici diferențe de abordare, a devenit simbolul lipsirii de libertate, a limitării drepturilor indivizilor la a-și decide singuri soarta.
Tonul l-au dat țările cele mai dezvoltate din punct de vedere economic, având totodată și cea mai avansată viață democrată. Protestele din Marea Britanie, Germania, Spania, Franța etc. au aprins scânteia nemulțumirilor și în țările mai mici.
Masca nu mai este un simplu filtru de protecție împotriva infectării, ci este o botniță care cenzurează libertatea individului.
Obligativitatea purtării măștii de către elevi este picătura care umple paharul nemulțumirilor.
Oamenii ies în stradă, sfidează măsurile de protecție și cer eliminarea măștii. Profitând de situația delicată din școli, toți protestatarii se dau părinți.
Mai mult, o parte dintre cei care au copii îi duc cu ei la proteste, dorind să arate că este o cruciadă a copiilor.
Situația nu este deloc simplă pentru niciun guvern. Ce ar putea face un guvern responsabil? Să renunțe la măsura obligativității purtării măștii la cursuri? Să închidă școlile, să renunțe la cursurile tradiționale în favoarea învățământului online?
Deja s-a experimentat învățămăntul online câteva luni și rezultatele nu sunt satisfăcătoare. Mulți profesori nu stăpânesc tehnica mânuirii calculatorului, elevii nu au calculatoare sau tablete, internetul nu acoperă întreaga suprafață a țării.
Ce-i de făcut? Aceeași întrebare și-a pus-o și Lenin și a dezlănțuit iadul pe pământ în țările satelite ale URSS-ului.
Dacă s-ar organiza un referendum concomitent cu alegerile locale? O criză de pandemie nu este de resortul unei majorități sau minorități. Se iau măsuri care nu se discută.
În rest nu este decât politică.
Nu există niciun dubiu că pandemia este puternic politizată. În prag de alegeri, este în spiritul partidelor de opoziție să-și dorească un eșec răsunător al guvernului. Trebuie să înțelegem pozițiile radicale ale partidelor. PSD, ALDE, dar mai ales Pro România nu acceptă nicio măsură luată de guvern.
În schimb, UDMR, PMP, USR-PLUS nu laudă excesiv măsurile luate de guvernul PNL, dar nici nu le atacă vehement.
De aici se poate trage concluzia că deja s-au despărțit apele de uscat. În sensul că ultimele trei partide vor forma, după alegeri, o majoritate parlamentară, în timp ce PSD, ALDE și Pro România, vor continua să fie în opoziție față de ele.
Cum președintele Iohannis s-a antepronunțat în privința desemnării viitorului prim-ministru, este limpede că, după alegerile parlamentare, vor avea un guvern de dreapta, format din partidele care nu protestează împotriva măsurilor luate de guvernul Orban, că nu susțin protestele anti-mască. Pe scurt, nici măcar în mod simbolic, nu încurajează și susțin “cruciada copiilor”.
