Asculta acest articolPlanurile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg și nici nu se poate vinde pielea ursului din pădure. De asemenea, nu dai pasărea din mână pentru cioara de pe gard. La fel de valabilă este, mai ales în cazul politicienilor, zicala “dă-i, doamne, mintea românului de pe urmă”.
Ca nicăieri în altă parte, furiosul val 4 al pandemiei, a prins România total nepregătită. Guvernul, când se anunța pe toate canalele că se apropie un nou val de Covid 19, făcea pregătiri pentru marea nuntă a PNL din 25 septembrie cu 5 000 de nuntași. La care, uitând să-și pună masca pe față, a participat și președintele Klaus Iohannis. Nici acum nu se știe de ce era atât de importantă pentru PNL schimbarea lui Ludovic Orban cu Florin Cîțu. Poate se va afla mai târziu, dar pe cine va mai interesa?
Până la urmă fiecare partid este judecat după modul în care a guvernat țara, când s-a aflat la putere. Ce probleme interne a avut, ce jocuri de putere și influență se duc în interior, nu contează decât ca picanterii bune să distreze publicul.
Așadar, după o serie de întâmplări, provocate deopotrivă de PNL și USR, poate cu girul președintelui Iohannis, țara a fost aruncată într-o criză politică, agravată, desigur, de criza pandemică.
Mii de infectări avem, morți avem ca într-un război, nu avem guvern. Nu avem nici suficiente paturi la ATI, nici medicamente anti-Covid. Nu avem nici suficiente cadre medicale, dar iată că avem prea multe partide. Mai precis, în parlament, avem cinci partide. Unul, PNL, pretinde că i se cuvine guvernarea.
Altul, PSD, pretinde că fiind mai mare, s-ar fi cuvenit să ocupe poziția de principal partid de guvernare. Mai avem un partid mai mic, USR, care se comportă ca și cum ar fi un partid mare.
Trecem peste AUR pentru că nu știm ce hram poartă, și ajungem la UDMR. Un partid constant la puțin peste 5%, dar fidel până la capăt partidului care-l invită să participe la guvernare.
Toate aceste partide nu fac un guvern de capul lor, în funcție de numărul de voturi obținute la alegerile parlamentare.
Constituția îi conferă președintelui dreptul de a desemna primul ministru. Odată desemnat, primul ministru are datoria de a-și face o echipă, de a propune un program de guvernare și, la final, are dificila sarcină de a-și asigura o majoritate parlamentară care să-i voteze guvernul.
Aici este problema. Nu se poate asigura o majoritate parlamentară. PNL nu vrea să-i ofere PSD-ului câteva portofolii, USR nu vrea la guvernare cu Florin Cîțu, președintele nu vrea să desemneze un prim ministru din PSD, iar PSD, dacă ar propune un prim ministru, nu și-ar putea asigura o majoritate în parlament.
Pentru că PNL și USR nu vor să guverneze cu PSD din cauza modului în care s-a comportat când era la guvernare.
O situație politică mai complicată decât nodul gordian. Pe care, neputându-l dezlega, Alexandru Macedon l-a tăiat cu sabia. Joacă președintele Klaus Iohannis, acum, rolul lui Alexandru Macedon? Ultimele sondaje îl creditează cu o încredere din partea populației foarte, foarte redusă. Doar vreo 25% din populație au încredere în președinte. Pentru a-și recăpăta credibilitatea, președintele trebuie să facă un gest de uriaș, de vrăjitor: să scoată țara deopotrivă din criza politică și din criza pandemică.
Soluțiile nu sunt nici în mâinile lui Florin Cîțu, nici în mâinile lui Marcel Ciolacu sau ale lui Dacian Cioloș. Soluția, mai mult sau mai puțin miraculoasă, cheia problemei, o deține doar Klaus Iohannis.
Nicolae Ciucă mai are la dispoziție trei zile până trebuie să prezinte o majoritate parlamentară care să-i voteze echipa guvernamentală și programul de guvernare. Se spunea că Florin Cîțu l-a sabotat pe primul ministru desemnat.
Președintele Iohannis i-a convocat la Cotroceni. Ce ordin le-a dat? Vom vedea în următoarele zile.
