Cine nu crede în revoluții, nu crede nici în reforme

Asculta acest articol

Reformele, ca și revoluțiile, în plan uman, trebuie făcute din perspectiva celor mai săraci cetățeni, a defavorizaților, a loviților de soartă, iar în plan economic din perspectiva firmelor mici și mijlocii, a clasei de mijloc. Nu știu ce să cred despre Florin Cîțu. S-ar părea, după frecvența aparițiilor în mass media, în special la posturile de televiziune și ziare, că el este omul zilei.

Nu știu de unde să-l apuc pe Florin Cîțu. Dacă mă iau după ceea ce spun alții despre el nu ajung la niciun rezultat mulțumitor. Omul se mișcă prea repede, trece dintr-un registru în altul, de la o temă la alta, fără să apuce să ducă demonstrația până la capăt.

Întotdeauna, ca umil comentator, ești tentat să iei în calcul ultimele declarații ale unui om politic. În cazul lui Florin Cîțu, printre ultimele manifestări publice se află vizita în satele inundate din județul Alba și ședința de la Cluj, cu ocazia realegerii lui Emil Boc în fruntea organizației județene PNL Cluj.

Aș trece ușor peste întâlnirea cu sinistrații, cu bieții oameni cărora apele le-au luat casele și strânsura de-o viață. Ca orice prim ministru, Florin Cîțu le-a promis că vor primi ajutoare de la guvern pentru a-și reface gospodăriile. Ca orice prim ministru de până acum, ajutoarele promise nu coincid cu cele acordate. Tăriceanu, Ponta, președintele Băsescu, în vremea lor, s-au deplasat în zonele lovite de furia naturii dezlănțuite. Năpăstuiții i-au primit cu încredere, dar până la urmă aproape nimic nu s-a ales de promisiuni. Ar merita urmărit modul în care premierul actual se va ține de promisiunile făcute oamenilor. :i, mai ales când. Așa cum spuneam, al doilea moment din care s-ar putea trage o concluzie privind personalitatea politicianului Cîțu este ședința liberalilor de la Cluj. De fapt, este greșit să spunem că a fost ședința liberalilor clujeni. În fond a fost o demonstrație de forță a echipei Cîțu în confruntarea cu echipa lui Orban. Momentul prezentării echipei a fost antologic. Rând pe rând au fost invitați pe scenă susținătorii, în frunte cu Emil Boc.

Interesant și merită reținut modul în care Florin Cîțu s-a auto-prezentat pe sine. :tiu construi o echipă, a spus el, referindu-se la experiența lui din mediul privat. Fără să intre în amănunte. Astfel nu știm, dar probabil vom afla, cum a construit echipa când a lucrat în Noua Zeelandă sau la instituții bancar-financiare.

Merită reținut și ceva ce părea un amănunt, un simplu act de politețe față de gazdă, adică de Emil Boc. Aflăm, însă un lucru esențial, și anume că totul a pornit de la Emil Boc. Se conturează astfel un tablou politic semnificativ în contextul competiției dintre Orban și Cîțu. Tabăra Cîțu reprezintă fără dubiu fostul PDL, în timp ce în tabăra Orban au rămas foștii PNL-iști. Nu toți. Pentru că o parte înclină înspre Florin Cîțu.

Se demonstrează astfel că, în esență, lupta dintre Orban și Cîțu este o replică târzie, poate și ultima, dintre cele două partide care au fuzionat, dar sudura dintre ele nu s-a făcut decât prin puncte. Se știe că sudura prin puncte face ca părțile sudate să se poată ușor desprinde una de alta. Așa stând lucrurile, dacă în continuare campania internă din PNL se va desfășura la aceeași temperatură, lucrurile nu se pot termina cu bine. Când peștele mic înghite peștele mare, undeva, ceva plesnește.

Dă de gândit și indecizia lui Ilie Bolojan de la Bihor. Președintele organizației județene care trimite cei mai mulți delegați la congresul din 25 septembrie, încă nu și-a precizat poziția față de unul dintre candidați. Pentru liniștea PNL corect și benefic pentru tot partidul ar fi fost să nu se facă atâta caz de susținerea unui candidat, într-un mod atât de categoric. Prea a început să semene acest spectacol al susținerilor cu telegramele de felicitare de la congresele și plenarele de tristă amintire. O victorie la limită a unui candidat ar fi fost benefică sănătății morale a PNL. Când unul vrea să ia tot, și altul nimic se cheamă masacru, chiar dacă este vorba doar despre politică.