Asculta acest articolCând nu sunt scandaluri impresia generală este că “nu se face nimic”. Iar atunci când urmează scandal după scandal lumea spune “ăștia nu fac nimic altceva decât să se certe”.
La sfârșitul crizei provocată de demiterea ministrului Sănătății, ambele părți implicate în scandal, USR PLUS, respectiv PNL, au concluzionat că relația lor s-a “instituționalizat” prin adoptarea unui protocol special.
La vârf noul acord este acoperitor, în sensul unei colaborări mai strânse între premier și vicepremieri. Mai concret, de acum înainte Florin Cîțu nu va putea demite vreun ministru fără să se consulte cu Dan Barna și Kelemen Hunor. Este un lucru bun, normal.
În schimb acordul pare să nu rezolve relațiile din teritoriu. La Iași, primarul PNL a fost aspru criticat de deputatul USR PLUS, Cosette Chichirău. Printre altele primarului Constantin Chirică i se reproșează că trecând înaintea alegerilor locale de la PSD la PNL a rămas cu aceleași năravuri.
Nu este vorba despre o simplă dispută. Consilerii USR PLUS respingând bugetul blochează primăria Iași. Situația nu este singulară.
În multe localității consilierii USR PLUS au procedat la fel, însă fiind minoritari, voturile lor nu au afectat adoptarea bugetelor.
Ce demonstrează acest episod? Că USR PLUS nu este o formațiune politică obișnuită. Dan Barna și Dacian Cioloș introduc în politica românească un nou tip de abordare publică. Este bine că scot în evidență lucrurile care nu sunt în regulă, dar din păcate nu oferă soluții. Sunt, cu alte cuvinte, simpli comentatori, chibițari.
Acest exemplu ne arată că, în realitate, nu există momente de liniște absolută, de pace pe toate fronturile. Se semnează un armistițiu la București, dar izbucnește un focar de război la Iași și cine știe în câte alte localități.
Pe de altă parte, acordul semnat după afacerea Voiculescu, deși este semnat de toate formațiunile coaliției de guvernare, nu acoperă relația dintre USR PLUS și UDMR. Spre exemplu, și consilierii locali USR PLUS au respins bugetul primăriei Satu Mare. Ce înseamnă acest lucru? Că nu sunt normalizate toate relațiile de colaborare dintre PNL-USR PLUS și UDMR.
Dacă la Centru, în cadrul guvernului, în parlament, lucrurile teoretic pot funcționa normal, în teritoriu este de-a dreptul imposibilă o colaborare tripartită.
Încă de pe acum USR PLUS și PNL au intrat în competiție pentru alegerile locale care vor avea loc peste trei ani. În localitățile cu populație maghiară, cum sunt Satu Mare, Târgu Mureș, Oradea etc. deja se pun bazele unor alianțe anti-UDMR. Acest lucru împiedică funcționarea normală a consiliilor locale și județene, induc impresia unei continue stări de conflict politic.
Ar fi greșit să ne uităm numai în zona puterii. Opoziția este la rândul ei o potențială generatoare de conflicte.
Se știe că o amenințare falsă provoacă o furie publică mai puternică decât un pericol real.
De exemplu liderii protestanților anti-mască au anunțat că guvernul îi internează la spitalul de nebuni pe cei mai virulenți participanți. Sau repetă mereu că vaccinarea este obligatorie. Sunt știri false spuse cu intenția de a speria lumea.
Fake-news-urile sunt specialitatea opoziției. Ceea ce nu înseamnă că puterea nu recurge la știrile false. Din fericire, acestea sunt mai ușor mai devoalat pentru că ele nu produc efectele așteptate. De exemplu guvernul a anunțat că firmele din domeniul HORECA vor primi ajutoare. Nu s-a întâmplat acest lucru. Deci a fost un fake-news. Cel puțin până acum.
Un anunț spus cu bună intenție nu scutește instituția care-l emite de responsabilități.
Așa-zisele “comunicate de interes public” sunt modele de manipulare în masă.
Întrebarea finală ar fi ce se întâmplă în politică atunci când nu se întâmplă nimic demn de a fi remarcat de presă, de opinia publică? Se întâmplă că lucrurile merg normal.
Când se va ajunge la normalitatea atât de răvnită, toate televiziunile vor difuza numai programe culturale și toate instituțiile media, toate rețelele de socializare își vor pierde obiectul muncii.
Teoretic, declarativ, spre asta se tinde, dar dacă s-ar transpune în practică, viața politică ar fi foarte plicticoasă. Nu ar interesa pe nimeni. Nici măcar pe politicieni. Așa cum vulturii se hrănesc cu mortăciuni, la fel politicienii își adună energia din scandaluri.
