Asculta acest articolSe spune că Banatul este “fruncea”, și tocmai de aceea organizația PNL Timiș a anunțat că evaluează de pe acum candidații pentru alegerile locale și parlamentare din 2024.
S-ar părea că primarul Dominic Fritz, german îndrăgostit de Timișoara, nu este administratorul cu minte de neamț pe care îl așteptau timișorenii. Așa cum franțuzoaica ajunsă primăriță la sectorul 1 din București nu reprezintă esența unei Franțe bine administrate.
După aceste experiențe politico-electorale, mitul străinului bun gospodar se prăbușește pentru totdeauna.
Nu omul, nu individul în sine este cheia succesului în țările dezvoltate, ci sistemul.
Un sistem bine gândit, legi bune, organizare pragmatică, logică, fac din orașe entități atractive. Buna administrare stă la baza arhitectuii unei țări funcționale. Un exemplu nu tocmai pozitiv în acest sens este și președintele Klaus Iohannis. Într-o țară ca Germania fostul primar al Sibiului ar fi putut fi un excelent cancelar. În fruntea României nu poate, nu a putut fi diferit față de ceilalți președinți. Nu s-a văzut diferența dintre el și Traian Băsescu, dintre el și Emil Constantinescu și Ion Iliescu, pentru că România este egală cu sine indiferent de cine este condusă.
Desigur, nu putem nega cu totul rolul liderului, rolul personalităților în devenirea unei comunități. Cu cât este mai mică cu atât mai mult se observă importanța primarului, a președintelui de consiliu județean în buna administrare. Klaus Iohannis a excelat ca primar al Sibiului. Emil Boc este un primar mai bun decât a fost ca prim ministru. Ilie Bolojan a făcut minuni în Oradea. Va fi potrivit pentru funcția de prim ministru?
Luat dintr-un loc și pus în altul, un administrator, oricât de priceput ar fi, nu dă aceleași rezultate.
PNL, de-a lungul istoriei recente, mai mult decât alte partide a racolat personalități pentru funcțiile-cheie. A crezut că dă lovitura când i-a oferit conducerea PNL lui Theodor Stolojan, și l-a propus candidat prezidențial. PN|-CD a crezut că mergând la alegerile din anul 2000 cu un candidat-surpriză, guvernatorul BNR Mugur Isărescu, a reușit contraperformanța de a nu mai intra în parlament.
După ce PSD a pierdut toate alegerile prezidențiale de la Iliescu încoace, Marcel Ciolacu propunea desemnarea unui candidat la președinția României din afara partidului. Va avea succesul scontat?
Evaluarea candidaților pentru alegeri de către partide este una din activitățile de bază ale unei formațiuni politice. Numai că evaluarea se face chiar de persoanele care doresc să candideze. Adică, ei sunt jucătorii și tot ei sunt și arbitri.
Că evalurea eventualilor candidați sunt corecte sau nu, cert este că ele sunt necesare. A prezenta un viitor candidat cu doi ani înainte de alegeri este absolut obligatoriu. Alegătorii nu votează persoane necunoscute decât în situații excepționale. Un candidat fără notorietate trage partidul care l-a propus în jos. S-a încetățenit ideea că un candidat la o primărie, chiar dacă nu are șanse, trage lista de consilieri. De aceea regăsim pe lista candidaților la primării și consilii județene președinți ai organizațiilor locale și județene.
Dar ce înseamnă notorietate? Și criminalul din Caracal are notorietate. Cândva PSD avea un slogan legat de fapte. Ceva de genul “Fapte, nu vorbe!”. Președintele Iohannis a pornit la luptă cu sloganul “România lucrului bine făcut.” O variantă a cărții polonezului Tadeusz Kotarbinski “Tratat despre lucrul bine făcut”. A devenit România țara lucrului bine făcut? Este o simplă întrebare.
Viața politică, internă și internațională, este plină de surprize. Încă nu s-a stins scandalul iscat de declarațiile premierului ungar Viktor Orban despre amestecul raselor. A sărit în aer și Uniunea Europeană.
Cu toate acestea, Ungaria nu România este țara aleasă pentru o investiție uriașă, de 73 de miliarde de euro. Este vorba despre cea mai mare fabrică de baterii pentru Mercedes, BMW, Volkswagen din Europa ce se va construi la Debrecen, nu într-un oraș din vestul României, Satu Mare, Oradea, Arad sau Timișoara.
De aici s-ar putea trage concluzia că politica este politică, iar economia este economie.
