Asculta acest articolCând toată lumea are dreptate și, în același timp, nimeni nu are dreptate. Cam așa ar putea fi caracterizată situația sitului Roșia Montană.
Înainte de a vedea de ce sunt poziții atât de divergente pe tema Roșia Montană, care ar putea duce la spargerea coaliției de guvernare, să vedem ce înseamnă “Roșia Montana” și, mai ales, să înțelegem care este miza acestui proiect.
Când vorbim despre Roșia Montana avem în vedere, deocamdată în egală măsură, rezerva uriașă de aur care zace în pântecele muntelui, contrapus cu valoarea istorică, turistică, a sitului arheologic.
Avem, deci, de ales între aur și turism. Aurul înseamnă bani, mulți bani, iar turismul înseamnă salvarea zonei, în ideea că va fi pusă în circulație o zonă turistică ieșită din comun, care la rândul ei ar aduce anumite avantaje materiale și culturale populației din zonă și țării. Ambele variante au avantaje și dezavantaje. Dacă se pune accent pe bani, deși firma care va exploata minereul este străină, atunci guvernul poate înclina balanța în favoarea exploatării miniere. Câți bani vor ajunge în vistieria României rămâne de văzut dată fiind capacitatea firmelor străine de a eluda impozitele și taxele.
Dacă Roșia Montană intră în patrimoniul UNESCO, nu ne putem aștepta la un val de turiști ca la Luvru sau Vatican, dar ar fi o mândrie pentru România să aibă în patrimoniu o perlă turistică, teoretic aducătoare de vizitatori. Dacă s-ar organiza un referendum pe problema Roșia Montană, cu întrebarea dacă se dorește să intre în patrimoniul UNESCO sau se vrea să fie exploatată rezerva de aur, ar fi greu de dat o recomandare.
Mult mai ușor este de analizat problema din punct de vedere politic. Subiectul devine o problemă de ordin public din ultima zi a guvernării Cioloș când ministrul Șuteu depune documentația pentru intrarea în patrimoniul UNESCO a sitului Roșia Montana. Se întâmpla în anul 2017.
USR PLUS și-a introdus subiectul în programul electoral propriu apoi în programul de guvernare a actualei coaliții de guvernare. Odată asumat, proiectul trebuie pus în practică. Dar după o analiză pragmatică, pe bani, s-ar părea că PNL a ajuns la concluzia că România ar avea de câștigat dacă s-ar da acceptul pentru exploatarea rezervei de aur. În același timp, firma care a câștigat dreptul de exploatație amenință cu un proces în urma căruia despăgubirile pretinse României se ridică la circa 5 miliarde de dolari.
USR PLUS își pune multe speranțe de ordin electoral în acest proiect. Există un numeros public, o societate civilă foarte activă, care se mobilizează când este vorba de salvarea unor valori, mai mult teoretice. Partidul lui Barna și Cioloș mizează pe un electorat dispus să iasă în stradă pentru o idee. Exact asta se așteaptă de la proiectul Roșia Montană. Dacă intră în patrimoniul UNESCO nu mai poate fi exploatată mina, iar dacă intră USR PLUS amenință că iese de la guvernare și cheamă protestanții în stradă.
Aici, în această situație se află coaliția de guvernare. Mai mult, deja Dan Barna a lansat teza potrivit căreia USR PLUS este cea mai reformistă forță politică din guvern. Această formațiune politică fără docrină ar fi singura dispusă să treacă la reforme, în timp ce PNL și UDMR sunt două partide retrograde, mulțumite de actuala stare de lucruri din țară.
“Roșia Montană” este ocazia perfectă pentru măsurarea voinței politice a fiecărui partid din coaliția de guvernare. Pentru USR PLUS includerea în patrimoniul UNESCO este aur curat din punct de vedere politic.
Pentru PNL, proiectul este o piatră de moară. Dacă la ședința de azi PNL votează pentru scoaterea cererii de la UNESCO riscă să se trezească cu părăsirea coaliției de către USR PLUS. Dacă optează pentru păstrarea cererii de includere în UNESCO, același PNL se trezește cu un proces în urma căruia România ar putea plăti despăgubiri de 5 miliarde de dolari firmei canadiene. Nicio variantă nu este bună pentru PNL. Ceea ce se cheamă că a fost prins la înghesuială.
