Tristeţe de Ziua Bătrânilor Căminului din Baia Sprie

Scris de Vasile Gherman, 01 octombrie 2020 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »


În întreaga lume s-a marcat ziua persoanelor vârstnice. Pe vremuri era un prilej de bucurie pentru asistaţii de la Căminul pentru Persoane Vârstnice din Baia Sprie care întâmpinau acest eveniment cu mult inters, emoţie şi recunoştinţă, pentru toţi cei care s-au străduit să le facă bătrâneţele mai uşoare. Din păcate, anul acesta a fost cu totul atipic. În loc de muzică, voie bună şi oaspeţi tradiţionali de mare calitate, au avut parte de medici epidemiologi de la DSP Maramureş şi de o firmă specializată în dezinfecţie. Zâmbetul de altă dată s-a transformat în tristeţe şi multă îngrijorare. Cu toţii suntem bulversaţi şi am căzut pradă, nu ştiu căror interese, Important este că oamenii sunt bine, chiar dacă au fost depistaţi pozitiv. Statisticile şi documentele pot răbda cât de multă (dez) informare. Problemă mare este cu persoanele colaterale care au si ele de suferit din această cauză, neavând probabil nici o vină. Mulţi se îmbolnăvesc din această cauză, dar pe ei, cinei ascultă?

An de an, angajaţii instituţiei de asistenţă socială din Baia Sprie se îngrijeau ca acest eveniment, şi nu numai, să fie marcat în condiţii cât mai bune. De la împodobitul sălii de mese, meniuri alese, tort, băuturi, fructe, muzică populară şi multe alte surprize. Aproape toate s-au dus.  Acum luptăm să supravieţuim într-o lume bolnavă de tot. Cei din sistem, se străduiesc să supravieţuiască, pun suflet în tot ce fac, atrag voluntari şi binefăcători, însă nu e suficient pentru a le creea confortul necesar pe care-l merită părinţii şi bunicii noştri. Ei merită mult mai mult. Singurătatea bătrânilor nostri este sfioasă şi generoasă. Ea se adânceşte odată cu bolile, slăbiciunea şi apropierea morţii. Serviciile de asistenţă socială dispun de oameni cu suflet mare, care au răbdare cu bătrânii aflaţi în suferinţă. Sunt dispuşi să-i ajute astfel încât să le facă bătâneţile mai liniştite. Sigur că trebuie multă răbdare şi toleranţă. De la o vârstă bătrânii sunt destul de dificili, însă trebuie să fi un bun psiholog pentru a-i face să înţeleagă că odată ce au ajuns instituţionalizaţi toate demersurile angajaţilor sunt în favoarea lor. Toţi le vor binele, doar trebuie să şi-l dorească şi ei. Cu unii e mai greu, cu alţi e mai uşor. Cu bune, cu mai puţin bune, Domnul ne va ajuta să trecem şi peste aceste vremuri tulburi. Vârstinicilor trebuei să le mulţumim pentru că există şi pentru tot ceea ce ne-au dat de-a lungul vremurilor: educaţie şi o copilărie cât mai lipsită de griji. Dumnezeu să le dea sănătate şi zile senine, bătrâneţi liniştite şi fără griji. La mulţi ani!

V. Rohianu