Ziua Morţilor îşi are originile în anul 835

Scris de I. Z., 30 octombrie 2022 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Semnificaţia Zilei morţilor se regăseşte în spiritualitatea Bisericii Romano-Catolice. Cu timpul, această sărbătoare a fost preluată şi de ortodocşi, luterani, calvini sau unitarieni.

Ziua de 1 Noiembrie, în calendarul Bisericii Romano-Catolice, este consacrată tuturor sfinţilor, iar cea de 2 Noiembrie este dedicată morţilor. Fiind o sărbătoare cu înainteprăznuire, începe din după-amiaza zilei de 1 Noiembrie.

Sărbătoarea îşi are originile în anul 835 când papa Gregor IV a decretat ziua de 1 noiembrie ca sărbătoare religioasă închinată sufletelor martirilor credinţei, în încercarea de a eradica complet serbările păgâne şi a-i creştina pe bretoni, irlandezi, englezi şi alte popoare de origine celtă. Tradiţia „laică“ a fost însă mai puternică, şi în cele din urmă, sărbătoarea a îmbinat atît elemente din vechile ritualuri, cît şi elemente creştine. Două secole mai tîrziu, în anul 1006, papa Johannes XVIII a decretat ziua de 2 noiembrie drept Ziua morţilor.

În Evul Mediu, pe 1 Noiembrie, după Sfânta Liturghie dedicată Zilei tuturor sfinţilor, oamenii îşi petreceau după-amiaza în cimitire rugându-se pentru sufletele răposaţilor. Aşa se explică originea consacrării primei zile din Brumar drept zi de pomenire a morţilor.

Ulterior, Biserica Romano-Catolică a introdus în calendarul liturgic, chiar după Ziua tuturor Sfinţilor, Ziua tuturor morţilor.

De aici îşi are rădăcinile obiceiul de a merge pe 1 Noiembrie în cimitir, de a duce flori şi coroniţe de flori, de a aprinde lumânări şi a ne ruga pentru sufletele morţilor. În Biserici, se săvârşeşte vecernia (slujba de seară) în memoria celor trecuţi în veşnicie. Pe 2 Noiembrie, preoţii catolici au dreptul să oficieze trei liturghii, una pentru propriii răposaţi, una pentru sufletele celor care au murit în cele două războaie mondiale şi una pentru sufletele credincioşilor care au aparţinut de parohia respectivă.

Chiar dacă în Bisericile protestante, Ziua morţilor nu există, şi credincioşii protestanţi, evanghelici, reformaţi merg în cimitire, duc flori, aprind lumânări şi se roagă. Obiceiul a fost preluat şi de Biserica Greco-Catolică.
În timp şi ortodocşii, care au cel mai puternic şi permanent cult al morţilor – au preluat această sărbătoare dedicată sufletelor celor adormiţi. Ziua Morţilor sau Luminaţia se înscrie în rândul sărbătorilor din vechiul cult al morţilor. Luminaţia este celebrată şi de preoţii ortodocşi care, la cererea familiilor, vin la cimitir pentru a oficia slujbe de pomenire pentru sufletul morţilor. Pomenirea din această sâmbătă este cunoscută şi sub denumirea de Moşii de toamnă. Pomenirile se fac sâmbăta, pentru că aceasta este ziua în care Mîntuitorul a stat în mormînt cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorât la iad, ca să elibereze din el pe toţi drepţii adormiţi. Biserica face pomenirea celor adormiţi sâmbăta şi pentru că este o zi ce premerge duminicii – ziua Învierii – numită şi cea dintâi zi a noii creaţii sau a opta zi, ziua veşniciei.

Abonează-te acum Online!
Adaugă un comentariu Ne păstrăm dreptul de a refuza publicarea comentariilor care nu respectă nişte reguli simple ale bunului simţ, care reprezintă atac la persoană, sau care sunt off-topic. Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii.

Tastează numerele care apar! Exemplu: 7 5 unu şapte = 7517