Ziua Culturii Naţionale marchează şi intrarea în anul Centenarului dr. Vasile Lucaciu (1852-1922)

Asculta acest articol

Propuneri pentru titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Satu Mare

La 15 ianuarie 1850 se năștea undeva în nordul Moldovei cel ce avea să fie numit “omul deplin al culturii românești”, primul mare poet român al unei culturii nesincrone cu marile literaturi europene. Mihai Eminescu devine prototipul poetului național la care ani la rând sunt raportate nu doar valorile literare, nu doar întreaga cultură românească, ci însăși națiunea română. 

Pe bună dreptate în momentul în care s-a pus problema desemnării unei zile a Culturii Naționale s-a ales 15 ianuarie. 

Doi ani mai târziu, tot într-o zi friguroasă zi de iarnă, la 22 ianuarie 1852, se năștea în alt colț de țară, un alt copil ce avea să devină prototipul românului care-și iubește țara, limba și poporul din care făcea parte mai mult decât orice pe lume.

Este cel ce avea să fie cunoscut și recunoscut în țară și străinătate ca unul dintre cei mai impetuoși, cei mai viguroși, cei mai dinamici, cel mai îndărătnic valah dispus să  se arunce în luptă pentru cauza românească împotriva mentalității generale, împotriva instituțiilor anacronicului Imperiu Austro-Ungar. 

Astfel izolatul sătuc Ipotești din nordul Moldovei și sătucul Apa din nordul Transilvaniei devin capetele de pod ale istoriei și culturii naționale. Eminescu sintetizează genial “geografia spirituală” a românității în versul “De la Nistru pân’ la Tisa… Din Sătmar  până-n Hotin…”  Ei, bine, Sătmarului i-a fost dat ca dr. Vasile Lucaciu să fie al doilea profesor de limba română, după nefericitul Petru Bran, mort ca și marele reformator maghiar Istvan Szechenyi, într-un azil de nebuni. 

La rândul lui, Eminescu și-a pierdut mințile, dar nu și dr. Vasile Lucaciu. Totuși și el a avut parte de o moarte de martir, trecută cu vederea. Nu bătut de vechii lui adversari, ci de compatrioții lui, de românii lui. Bătrânul luptător, în iarna anului 1922, în timpul alegerilor pentru Parlamentul de la București, a fost bătut și aruncat într-un șanț, în apropiere de Târgu Lăpuș de oamenii partidului de la la putere.

A candidat pe lista Partidului lui Averescu, nu pe listele PNL. Da, dr. Vasile Lucaciu sfârșește ca un martir, dar nu bătut de unguri, ci umilit de români. Iată cum descrie Tiron Albani, autorul cărții “Leul de la Șișești – de ce s-a prăbușit Monarhia austro-ungară”, episodul umilinței. 

“Și Vasile Lucaciu se hotărî să mai aducă un sacrificiu primind candidatura. Și apoi era vorba de o alegere pentru constituantă, în iarna anului 1922, și credea că poate va servi țara cu un sfat al său fiind voba de modificarea Constituției întregite. Și a pornit în alegere. Nici nu era nevoie să mai facă propagandă electorală, căci era suficient numele său și țăranii nu votau pe altul să fi mers chiar prim-ministrul însuși. În această ultimă luptă a sa l-a ajuns o umilință, care i-a mai imprimat o dată pe corpul sfânt pecetea martirajului, chiar acum după ce i s-a îndeplinit idealul pentru care făcuse atâtea sacrificii. Era în drum spre Baia Mare.

Se ducea să asiste la secţia de votare. Nu era mânat de dorul de a fi ales, ci mai mult voia să vadă ce progrese a făcut ţăranul român, în exercitarea dreptului de vot, drept pe care nu-l avea la unire. La un moment dat agenţii electorali, împreună cu candidatul guvernamental, s-au năpustit asupra apostolului bătrân şi tăvălindu-l în zăpadă l-au maltratat ca pe un hoţ de cai.  Și inconștienții nu s-au rușinat de fapta lor, care era egală cu a celor ce au pălmuit și scuipat pe Cristos.

Ţăranii ce veneau la vot l-au descoperit pe desrobitorul lor în zăpadă, rănit grav. L-au ridicat şi dus la spital spunând: – Am adus pe apostolul neamului românesc căruia ticăloșia românească i-a mai dat odată botezul martirajului. Și alegerea s-a făcut fără cel ales.” 

În anul 2022, la 22 ianuarie se împlinesc 170 de ani de la nașterea dr. Vasile Lucaciu, iar în 28 noiembrie se împlinesc 100 de ani de la moartea dr. Vasile Lucaciu. 

Anul trecut le-am propus unor parlamentari de Satu Mare și Maramureș să inițieze o propunere legislaltivă pentru ca anul 2022 să fie declarat “Anul dr. Vasile Lucaciu și Gheorghe Pop de Băsești”. Nu a fost să fie. Era un gest simbolic, așa cum s-a întâmplat ca 2021 să fie declarat anul Tudor Vladimirescu și Ecaterina Teodoroiu. Parlamentul a declarat 2022 anul Smaranda Brăescu, prima femeie parașutistă din România. 

Asta nu înseamnă că Satu Mare și Maramureș nu pot sărbători Centenarul dr. Vasile Lucaciu. Dacă nu acum când se împlinesc 170 de ani de la naștere și o sută de ani de la moarte atunci când? 

Centrul Multicultural Poesis, revista Poesis, ziarul Informația Zilei și postul de televiziune ITV,  în colaborare cu asociații culturale din Maramureș, cu revista Nord Literar, cu instituțiile de cultură din cele două județe care vor dori să se asocieze acestui demers, vor organiza pe parcursul întregului an 2022 o serie de manifestări, de simpozioane, de întâlniri pe cât va fi posibil datorită pandemiei pentru a onora memoria celui mai cunoscut român din această parte a țării. 

În amploare și popularitate ar trebui să ne propunem să egalăm cel mai cunoscut festival al maghiarimii “Zilele Partium”. Ar fi normal să avem o săptămână a culturii românești, așa cum au maghiarii sătmăreni. 

Din nefericire pandemia ne obligă să ne limităm la câteva manifestări și acțiuni culturale mai reduse ca număr de participanți.

Dar rămâne ceea ce este scris, ceea ce este cioplit în piatră sau marmură, ceea ce este turnat în bronz. Așadar, ar fi de dorit să facem lucruri care dăinuie și prin ele dăinuie memoria celor care au făcut istorie pe aceste meleaguri. 

Listă de propuneri

În același timp putem face și câteva gesturi simbolice pentru cei ce reprezintă ceva în acest ținut. Am asistat în urmă cu ceva timp la acordarea unor titluri de cetățeni de onoare acordate de Primăria Satu Mare, de consiliul municipal, de primar. 

O simplă trecere în revistă a celor care au avut onoarea de a fi declarați cetățeni de onoare ai municipiului Satu Mare, ne arată o disproporție față de cetățenii de onoare ai altor municipii, ai altor localități. Consiliul Județean Satu Mare, din motive de neînțeles, nu aordă astfel de distincții.

Dacă municipiul Baia Mare depășește suta de personalității, Satu Mare stă foarte slab. Câțiva sportivi, reprezentanți din orașele înfrățite, niciun scriitor, un singur artist plastic, niciun istoric. 

Prin urmare, profitând de Centenarul dr. Vasile Lucaciu centrul Multicultural Poesis propune o listă de personalității cărora să li se acorde diploma ce “Cetățean de onoare a municipiului Satu Mare” 

Începem de la personalitățile sătmărene care au o vârstă venerabilă și teminăm cu cei care, deși nu sunt foarte în vârstă au făcut cevam reprezintă valori sătmărene incontestabile. 

Categoria scriitori: Alexandru Zotta, Radu Ulmeanu, Vasile Sălăjan, George Vulturescu, Ioan Nistor, Gheorghe Glodeanu, Veres Istvan, Felician Pop.

Categoria istorici: Viorel Ciubotă, Doru Radosav. 

Categoria artiști plastici: Alexandru Crișan, Ion Darida, Adalbert Gyorgy, Muhi Șandor, Nyiri Zoltan, Cristina Gloria-Oprișa, Judit Erdos, Eugen Munteanu. 

Categoria actori și muzicieni: Radu Botar, Carol Erdos, Leontina Dorca. Actorii și muzicienii se cunosc mai bine între ei și pot face propuneri. Lista rămâne deschisă. 

Noi vom prezenta rând pe rând, activitatea persoanelor propuse și îi vom invita și la emisiunile de la Informația TV.

Nu am inclus în listă personalitățile angajate în instituțiile de cultură.

Menționăm că alte orașe au acordat titluri de Cetățean de Onoare și oamenilor de afaceri care au creat locuri de muncă.

D. Păcuraru

Președinte Centrul Multicultural Poesis