Image 1
Image 2

Zilele Muzicale Sătmărene la final, stagiunea centenară continuă

Dirijorul Horvath Jozsef alături de orchestră
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol
Dirijorul Horvath Jozsef alături de orchestră
Dirijorul Horvath Jozsef alături de orchestră

    În seara zilei de joi s-a încheiat la Sala Filarmonicii ediția cu numărul 36 a tradiționalului festival Zilele Muzicale Sătmărene, care a deschis o stagiune specială pentru orchestra simfonică a oraşului, la un secol de la prima reunire a unui asemenea ansamblu în Satu Mare.

Tot o aniversare, una dublă, a constituit pretextul concertului final al festivalului. După cum se ştie, în 2013 lumea muzicii culte sărbătoreşte doi titani ai operei născuți acum exact 200 de ani: Giuseppe Verdi şi Richard Wagner. Cele mai multe orchestre din Europa au căutat să programeze un concert dedicat celor doi, şi Filarmonica “Dinu Lipatti” nu a făcut excepție.

 

O seară de operă

 

A fost ales să dirijeze acest concert Horvath Jozsef, excelent dirijor de operă, care conduce în mod regulat spectacole de acest gen la Cluj şi nu numai, iar expertiza dânsului s-a făcut vădită, cu precădere în acompaniamentul momentelor solistice, când a ştiut să găsească intensitatea şi tempo-ul potrivit pentru a evita cele două extreme posibile şi a lăsa cântăreții să strălucească fără ca orchestra să treacă neobservată. Acest lucru e capital în muzica lui Wagner mai ales, compozitorul german fiind renumit pentru simfonismul scriiturii sale.

Sub bagheta d-lui Horvath orchestra a avut două momente în care şi-a putut demonstra calitățile: în prima parte baletul din scena triumfului egiptean în “Aida” de Verdi, o partitură plină de culoare şi varietate ritmică, iar în partea secundă o foarte bună execuție a Uverturii “Olandezul zburător” de Wagner – ambele bucăți fiind rar cântate la noi. Mai discretă a fost mâna dirijorului în Preludiul orchestral la “Traviata”.

Soliştii serii au fost baritonul Balla Sandor de la Opera Maghiară din Cluj şi cunoscuta soprană de origine sătmăreană Liana Podlovschi, prezentă în fiecare stagiune pe afişul Filarmonicii “Dinu Lipatti”. Primul a avut o prestație sobră şi curată, iar soprana şi-a păstrat linia expansivă pe care i-o cunoşteam din alte apariții, la limita şarjei de multe ori, încercând prea cu dinadinsul să transmită mimic şi gestual emoția inerentă în muzică. Publicul o cunoaşte de mult şi i-a apreciat cu căldură prestația. Anunțat pe afiş, Bogdan, fiul doamnei Podlovschi, nu a mai făcut deplasarea de la Bucureşti din motive de sănătate, astfel că rolul lui Germont din Traviata a fost asumat în mod fericit de Balla Sandor. În duetul dintre Senta şi Olandez care a încheiat seara cei doi au reuşit să ofere clipe de reală profunzime muzicală, ajutați de bagheta promptă şi atentă a şefului de orchestră. După un asemenea maraton vocal, n-a mai fost loc de bisuri. În “meciul” celor doi compozitori, în percepția subiectivă a cronicarului, Wagner a avut întâietate joi seară. Iar aniversarea lor împreună face ca orice polemică între fanii pasionați să pălească în fața frumuseții şi intensității muzicii amândurora.

 

Raluca Ştirbăţ, o revelație

 

raluca p1
Raluca Ştirbăţ

Desigur, o cunoşteam pe Raluca Ştirbăţ din fluxurile de ştiri muzicale, din concertele care i-au fost difuzate. :tiam că e o pianistă excelentă, că trăieşte de ani buni în Viena, inima Europei în ce priveşte muzica clasică, ştiam că s-a apucat să revalorizeze creația românească pentru pian, mai ales cea camerală. Dar experiența de a o asculta pe viu, în recitalul susținut alături de Rudolf Leopold, a fost o revelație. Rar am avut prilejul să vedem un pianist stăpânind claviatura cu atâta autoritate, scoțând efecte pe care greu le-ai crede posibile, purtându-şi partenerul de scenă prin meandrele cele mai încâlcite oferindu-i siguranță şi ritm, totul dublat de o prezență scenică ce transmite în acelaşi timp forță şi eleganță. Acel impromptu op. 18 de Enescu a fost unul din momentele de grație pe care, ca spectator, le poți trăi în sala de concert şi nicăieri în altă parte.

Vestea bună e că Raluca Ştirbăţ va reveni la Satu Mare în 28 noiembrie, în concertul aniversar propriu-zis al centenarului de muzică simfonică sătmăreană, şi tot cu o lucrare românească, întrucât programul dirijat de Gheorghe Costin va fi dedicat lui Paul Constantinescu. Raluca va cânta în acea seară Concertul pentru pian al marelui compozitor plecat acum 50 de ani dintre cei vii, în timp ce Rudolf Fatyol va interpreta Concertul pentru vioară. Cei doi, alături de Rudolf Leopold, intenționează să se reunească şi într-un trio pentru muzica de cameră.

 

Intrarea în normalitate

 

Ne-am bucurat să vedem săli foarte bine populate în concertele din festivalul abia încheiat. Ne-a încântat vestea că mai mulți tineri din orchestră s-au unit într-un grup de pelerini ai muziicii prin şcoli (şi reacția publică a fost pe măsură, în jur de 400 de like-uri pe site-ul ziarului nostru au întâmpinat acest anunț). Doi dintre membrii acestui octet, violonista Alina Mija şi violistul David Budean, vor fi în curând solişti ai Dublului Concert de Bruch sub bagheta lui Leonard Boga, după întoarcerea din deja obişnuitul turneu de toamnă în Germania cu Franz Lamprecht la timonă. În 7 noiembrie ne vizitează Camerata Euroart din Baia Msre cu un program dedicat barocului italian, în 24 noiembrie muzica lui Vivaldi va poposi în Biserica greco-catolică din Bulevardul Cloşca, iar la concertul aniversar se va lansa şi monografia bilingvă celebrând cei 100 de ani de simfonism la Satu Mare.

Odată cu rezolvarea situației juridice a sediului, se intră, încet-încet, în normalitate. Mai sunt destule lucruri de îmbunătățit în activitatea Filarmonicii, dar timpul încă mai are răbdare. Sprijinul publicului va fi esențial pentru viitor.

4 comentarii

  1. Am realizat-o prea bine si puteam fi mult mai dur. Am scris cum am scris in ideea ca aceia care au fost vor citi printre randuri dezaprobarea. Din cate stiu, “aratarea” nu va mai fi invitata, intrucat s-a plans si dirijorul (excelent profesionist) de ea.

    Exista un parti-pris local, probabil justificat, dar acum mi-era si mie jena de anii ei ca s-o desfiintez cum ar fi meritat. Comentariile voastre spun ceea ce nu am spus eu explicit si ma bucura ca ati reactionat.

    Trebuie sa adaug insa ca reactia voastra imi confirma o intuitie mai veche pe care poate nu mi-am asumat-o in totalitate in scrisul meu: autocenzura e cea mai mare boala pe care o poate avea un jurnalist. Pe de alta parte, in bransa asta chiar nu poti multumi pe toata lumea. Vor fi fost in public si unii care au apreciat – imi scapa cum, dar in fine – prestatia dansei, iar daca scriam cum am intentionat initial ar fi sarit aceia sa ma acuze de rautate si lipsa de respect.

    Astfel, cel mai bine e sa nu ma mai autocenzurez, iar voi sa ma trageti de urechi de cate ori simtiti nevoia.

  2. Domnisorule,decat sa aduni saliva si sa scrii la comanda mai bine taceai.Chiar ai fost la concert?Scrii articole cu rautate gratuita cand chiar nu e cazul si lingi in stele rusinea de pe scene.Pacat,te credeam jurnalist cu judecata,dar acum sunt convins ca scrii la comanda,promovand interese obscure care n-ar avea ce cauta in viata culturala.In orice caz,cand mai apare aratarea asta pe scena filarmonicii,am sa evit locatia.

Lasă un răspuns

Connect with

BIOGRAFIE

O pagină din filosofia de viaţă a dr. Vasile Lucaciu

Vasile Lucaciu (21 ianuarie 1852 – 29 noiembrie 1922) şi-a câştigat un loc bine determinat în istoriografia românească încă din timpul vieţii. Spre deosebire de alţi români transilvăneni, personaje importante în viaţa politică de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, apoi în pregătirea Unirii din 1918, Vasile Lucaciu nu a intrat niciodată într-un con de umbră, nu a rămas un personaj necunoscut sau dat uitării.