Asculta acest articolDupă cum se vede, cele mai reușite proteste se desfășoară când nu-și arogă nimeni organizarea lor. Pe marginea acestora se poate specula la nesfârșit.
Mitingul din 10 august se înscrie în seria marilor manifestări de stradă prin duritatea violențelor. Presa franceză s-a grăbit să facă o comparație cu decembrie 1989. Este prea mult. Chiar și comparația cu Piața Universității din iunie 1990 este forțată. Nu seamănă nici cu mineriadele din anii ’90 pentru simplul motiv că ele au fost organizate de putere.
Mitingul, zis a Diaporei, a scos în evidență lipsa de popularitate a guvernului PSD-ALDE în rândul unei populații tot mai radicalizate. Când foarte mulți, când foarte puțini, protestatarii ieșiți în stradă au câteva idei fixe, de slogan. Pe primul loc se află în continuare “Hoții, hoții”, urmat de “Fără penali”. A dispărut sloganul “DNA/ Să vină să vă ia!”, în schimb apărut sloganul ” Vrem o țară/ Ca afară”.
La mitingul din 10 august nu sloganele au fost în prim plan, ci steagurile. Ca să arate că este un miting al Diasporei, au fluturat steagurile diverselor țări din UE. Mai puțin steagul Ungariei sau ale statelor din est. A fluturat și steagul Marii Britanii, deși aceasta țară a decis să iasă din UE.
Acesta sunt însemne exterioare, dar ele arată o anumită stare de lucruri, numită de unii protestatari “o nouă mentalitate”. Ideea ar fi că a venit vremea ca România să intre în clubul select al țărilor fruntașe din UE, o parte a populaței, cea aflată în stradă fiind deja sincronizată, mai precis având aceeași mentalitate ca populația “de afară”.
Este un ideal pe cât de frumos pe atât de utopic. Chiar dacă românii sunt pregățiți, nu prea sunt dispuse țările de adopție să ne primească la masa din față. Vinovați nu sunt românii, ci guvernul PSD, liderii acestui partid, și mai cu seamă Liviu Dragnea. Din cauza actualului guvern de stânga, din cauza unui premier semidoct, din cauza corupției acestui guvern, și nu în ultimul rând pentru intenția de subordonare a justiției, România este oaia neagră a UE.
Protestatarii cer demisia guvernului, cer alegeri anticipate. PSD, evident și ALDE, refuză, bazându-se pe majoritatea parlamentară pe care o au, majoritate rezultată în urma votului din 2016.
Cine are dreptate? Toată lumea. Cetățenii nemulâumiți au dreptul să protesteze, iar PSD-ALDE sunt la guvernare ca urmare a unor alegeri democratice. Cine contestă aceste drepturi? În primul rând președintele țării. Klaus Iohannis cere în mod repetat demisia guvernului, a primului ministru. Situându-se în mod clar de partea protestarilor, președintele riscă să fie suspendat.
Poate că aici trebuie căutate cauzele violențelor de la mitingul din 10 august. Fără să-l nominalizeze, protestatarii reprezintă armata din spatele președintelui, electoratul său dur.
Că la pregătirea mitingului și-a adus aportul anumite instituții, și se are în vedere SRI, nu se va putea niciodată demonstra. Nu se va putea demonstra nici că PSD a avut infiltrați în rândul protestatarilor care să provoace acte de violență, cu scopul de a avea motiv să interzică protestele.
Mitingul din 10 august are foarte multe necunoscute, dar scopul este clar: președintele, susținut de opoziție, vrea să provoace demisia guvernului, iar coaliția PSD-ALDE vrea să aducă lucrurile într-o stare de tensiune care să conducă la suspendarea președintelui. Ambele scopuri pot fi atinse prin violență.
Într-o primă fază a confruntării, PSD pare să fie partea perdantă. Cum își va lua revanșa? Prin aceleași metode oculte pe care le folosește adversarul. Urmează zile grele pentru PSD, dar nici președintelui Iohannis, ca lier al Opoziției, nu-i va fi ușor.
Până la urmă, politicienii, de dreapta sau de stânga, se merită unii pe alții.
