Asculta acest articolZăcămintele de pe uscat ale României se epuizează treptat şi, ca în orice alt domeniu din energie, nu avem aproape nicio politică care să fie coerentă, consecventă şi pe care să existe consens între aproape toţi politicienii şi autorităţile centrale şi locale, se arată în Raportul “România la răscruce. Devenim dependenţi de gaz sau actor regional?”, publicat recent de Asociaţia 2Celsius.
Potrivit sursei citate, Uniunea Europeană consumă 155 miliarde de metri cubi (bcm) de gaze naturale ruseşti, anual, care ar trebui înlocuite chiar din acest an. Cu eforturi logistice şi mici întăriri de reţele, 70 bcm pot fi înlocuiţi cu importuri de gaz natural lichefiat (GNL), 60 bcm prin eficienţă energetică şi substitu\ie cu alţi combustibili, iar 15 bcm ar putea fi importaţi suplimentar din Norvegia sau Algeria. Diferenţa de 10 bcm poate fi acoperită, pe termen scurt, din depozitele de înmagazinare. 40% din gazul consumat în UE este din Rusia, iar acesta reprezintă 30% din exporturile sale. Asta înseamnă că Rusia este mai dependentă decât Europa de o astfel de tranzacţie. Stocarea gazului va deveni imposibilă, iar oprirea producţiei este extrem de costisitoare pentru Gazprom. Oprirea importurilor de gaze ruseşti este cea mai bună variantă pentru UE, nu însă şi fără costuri pe termen scurt.
În ce priveşte situaţia din România, zăcămintele de pe uscat ale ţării se epuizează treptat şi, în afară de Black Sea Oil and Gas, care a intrat în producţie în iunie, niciunul dintre celelalte zăcăminte noi nu e pe cale să înceapă producţia efectivă. De asemenea, demararea noilor proiecte ar putea fi posibilă cel mai devreme în anul 2023, ceea ce înseamnă că exploatarea estimată de 30 de ani, se apropie de anul 2050, când UE îşi propune să ajungă la “Net Zero Emisii”.
Fii primul care comentează