Victor Győző Hajdu, scriitor maghiar şi patriot român condamnat şi după moarte

Asculta acest articol

Am fost anunţat prin telefon de către Dorin Suciu din Târgu Mureş, că un prieten apropiat amândurora Victor Hajdu Győző a încetat din viaţă.

Această veste m-a luat prin surprindere. Nu-mi venea să cred că poate fi adevărat, dar nu o puteam considera ca o glumă sinistră, cu o zi înainte de aniversarea Centenarului ancestral românesc, a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Amândoi am fost trişti pentru moartea scriitorului maghiar.

El nu şi-a negat niciodată etnia de maghiar din Secuime. Se folosea în scrierile sale exprimându-se cu toată sinceritatea, că e maghiar şi patriot român. Acest lucru i-a deranjat enorm pe toţi iredentiştii, şovinii şi revizioniştii din Transilvania.

Hajdu Győző s-a născut la 5 august 1929 în localitatea Lunca Mureşului şi a trecut la cele veşnice la 30 noiembrie 2018 la Târgu Mureş.

În perioada 1948-1952 a urmat Facultatea de Filologie la Universitatea Bolyai din Cluj, a mai urmat şi Universitatea Politică şi de Conducere din Bucureşti.

A condus timp de 40 de ani revista Igaz Szó

A fost un ziarist de excepţie, scriitor şi traducător bilingv, din română şi maghiară, membru al Uniunii Scriitorilor din România. În orânduirea socialistă a condus timp de 40 de ani revista în limba maghiară Igaz Szó din Târgu Mureş, ca redactor şef (funcţia de redactor şef adjunct a deţinut-o şi Marko Bela).

Între anii 1984 şi 1989 a făcut parte din C.C. al P.C.R., ca membru supleant. De asemenea, în perioada 1979-1984 a fost membru al Comisiei Centrale de Revizie. A mai fost şi membru al Comitetului şi al Biroului Judeţean de Partid Mureş, vicepreşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, iar în perioada 1980-1989 a fost deputat în Marea Adunare Naţională.

Ca reprezentant de frunte al minorităţii maghiare, Hajdu Győző a contribuit şi a militat pentru egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor, indiferent de etnie sau religie.

Doresc ca şi pe această cale să-mi exprim nemulţumirea şi indignarea faţă de mass-media din Târgu Mureş, care nu a publicat nici un anunţ sau necrolog despre cel  dispărut. Din acest moment, lumea mea s-a răsturnat şi toate valorile pe care le-am bănuit că stau la baza societăţii româneşti s-au spulberat în vântul năpraznic al nimicniciei, lăsând locul urâţeniei de azi, gata să ne maculeze existenţa, transformând-o în ură globală şi faţă de cetăţeanul româno-maghiar petrecută după moartea sa.

Refuzat în Târgu Mureş, a fost înmormântat la Sânmartinul de Câmpie

După o comă profundă de două săptămâni a decedat. Pentru că şi mai înainte a fost în suferinţă, neputându-se deplasa, un vecin român l-a ajutat în ultimii ani în problemele administrative şi de altă natură. Doresc să remarc că acel vecin cu suflet ales, s-a interesat de îndeplinirea formalităţilor de înhumare. Aici apare şi atitudinea concitadinilor de etnie maghiară în frunte cu conducătorii lor cu capetele înfierbântate de ură, care nu au putut şi nu au vrut să accepte că ungurul Hajdu, a fost un bun frate şi un prieten cu românii, că a scris în limba română, considerată de ei, după limba maternă, limba naţională inferioară. La această ură, s-au raliat şi preoţii unguri din Târgu Mureş. Fie ei catolici sau reformaţi, au făcut ceva incredibil, ceva ce descalifică tagma bisericească din Parohia Târgu Mureş. Au refuzat înmormântarea cetăţeanului Hajdu Győző, în cimitir alături de soţia sa. De remarcat că şi Administraţia cimitirului din Târgu Mureş, s-a asociat la această barbarie, contrar canoanelor sfinte.

După multe intervenţii, dacă ungurii, neamul său, au refuzat înhumarea în pământul din oraşul în care a trăit şi a creat, s-au găsit români cu credinţă în Dumnezeu şi cu bun simţ şi au organizat întregul ceremonial al înmormântării. Unde credeţi dragi cititori? Tocmai la Sânmartinul de Câmpie, în nordul judeţului Mureş, la peste 70 de km de Târgu Mureş, aproape de frontiera cu judeţul Bistriţa-Năsăud.

Ne punem întrebarea cum decedatul a ajuns acolo? Răspundem cititorilor< prin milostivirea părintelui stareţ de la Mănăstirea din Sânmartinul de Câmpie. Ca la orice creştin, părintele stareţ i-a făcut o slujbă de înmormântare în limba română, în canoanele ortodoxiei, fiind înmormântat chiar în curtea mănăstirii. Tot prin grija stareţului, a fost organizată şi masa de pomenire, cu mâncăruri de post, la care au luat parte şi locuitori din comună. La slujba de pomenire, părintele stareţ l-a prezentat pe defunct în cuvinte elogioase, ca fiind un om de pe alte meleaguri, străin de neam, dar care i-a iubit pe români, şi-a iubit patria sa România, în limba căreia a gândit şi a scris, fiind un iubitor de ortodoxie.

Prezente la oficierea acelei slujbe de înhumare, mai multe femei românce din Sânmartinul de Câmpie, l-au asigurat pe părintele stareţ că se vor îngriji, ca acest om de departe, adus să-şi doarmă somnul de veci în comuna lor, va avea lumină în permanenţă la căpătâi, aşa cum se face la creştini, aşa cum fac aceste vestale moderne la neamul lor care părăseşte această lume.

Soţia lui Hajdu Győző, dată afară de la Teatrul Maghiar

După evenimentele triste din decembrie 1989, Hajdu Győző a fost batjocorit de mai marii etniei maghiare, atât la nivel naţional, cât şi la Târgu Mureş, mergând până acolo încât soţia lui, marea artistă Adam Erzsebet, a fost scoasă şi pedepsită să nu mai facă parte din trupa Teatrului Maghiar din Târgu Mureş.

Iată că şi după moarte, scriitorul Hajdu Győző nu este iertat de mai marii reprezentanţi ai maghiarimii, pentru sincera prietenie cu poporul român şi cu patria sa România. Este foarte grav că Biserica Catolică şi Reformată s-au coborât prin reprezentanţii lor şovini şi iredentişti, fanatici şi dezumanizaţi, la nivel de ură şi înjosire a fiinţei umane. Aceşti reprezentanţi ai bisericii, în loc să se roage pentru frăţie şi iubire între oameni, între români şi maghiari, ei folosesc amvonul pentru a incita la ură şi discriminare între oameni.

Oare Trianonul reprezintă răzbunare, care face casă bună cu unii reprezentanţi ai Bisericii Catolice şi Reformate?

Altă sursă mi-a relatat că Hajdu Győző a dorit să doneze cărţile din biblioteca sa personală, Bibliotecii Judeţene Mureş, dar reprezentanţii acelei instituţii au refuzat. Şi acest exemplu ne demonstrează că antiromânismul a pătruns până şi în instituţiile menite să propage cultura ţării în care se află.

După 1989, cu sprijinul lui Adrian Năstase şi a lui Adrian Păunescu, Hajdu Győző a întemeiat o revistă “Egyűt- Împreună”, în care a promovat cultura română, maghiară şi universală, precum şi frăţia dintre români şi unguri, combătând separatismul, iredentismul, şovinismul şi xenofobia. Această atitudine a adâncit şi mai mult ura din partea elitelor maghiare din Transilvania, acestea considerându-l un duşman al maghiarimii.

Frate Hajdu Győző, ai trăit printre români, i-ai iubit şi te-au iubit, fapt pentru care ai fost înmormântat creştineşte în pământul românesc de către români. Dormi în pace, în străvechiul pământ românesc! Istoria te va consemna aşa cum ai fost!

Prof. dr. Ioan Corneanu