Vasile Blaga, un actor şi poet iubit, a plecat de pe scena vieţii

Asculta acest articol

Finalul apoteotic al spectacolului “Ai promis, te rog să mori!” din primăvara acestui an, cu un Vasile Blaga tras la faţă, obosit, dar fericit, cu braţele ridicate spre cer, în clarobscur, le-a adus multora din sala Teatrului de Nord o strângere de inimă. Plutea senzaţia că asistăm la un rezumat al carierei  şi o ieşire definitivă din scenă. Aşa a fost.

În aceeaşi seară, Vasile şi-a lansat a doua carte de poezie, “Nechează Timpul”, după ce în urmă cu aproape doi ani o terminase pe prima, “Vremea trandafirului”. Îşi scria poezia la Botiz, printre caii clubului său Horses Sylvana, un loc pe care-l adora. Şi-ar fi dorit să creeze un ranch în stil western pe malul unui lac, la Homorod, cu loc de veci cu tot. N-a mai apucat. Au rămas însă în inimile a sute de oameni lecţiile sale de călărie, entuziaste, pline de umor şi empatie. A fost şi a rămas până la capăt un cavaler.

A murit în patul său, de mână cu Leni, adorata sa Contesă, cu care a parcurs o căsnicie lungă şi fericită (34 de ani), şi vegheat de “fiul ploii”, Aldo, alături de care a cântat de mai multe ori în spectacole şi apariţii televizate. Familia ne-a mărturisit că Vasile şi-a dus suferinţa cu demnitate şi seninătate, acceptând verdictul destinului după ce s-a luptat cât a putut cu un cancer plasat într-o zonă foarte periculoasă, din care foarte puţini au şansa să-şi revină.

Ca actor era inconfundabil, până la limita manierismului, dar o manieră atât de personală şi simpatică încât îi iertai orice. În cei peste 30 de ani de carieră prezenţa sa pe afiş garanta succesul de casă. Cine poate  să uite marile sale roluri din “Sinucigaşul”, “Titanic Vals”, “Leonce şi Lena”, “Take, Ianke şi Cadâr”, “Îndrăgostiţii din Ancona”, “Svejk”, “Bigamul II” şi multe altele? Cum să uite cronicarul modul în care Vasile povestea, în genunchi, cum l-a jucat pe părintele Lorenzo în “Romeo şi Julieta”? Ar fi fost un Don Quijote extraordinar. Din păcate, proiectul nu a primit ştampila sorţii.

A fost şi un admirabil om de televiziune, cel mai interesant proiect al său arătându-l aşa cum era, vesel, bonom, dar şi irascibil uneori când nu-i ieşeau planurile, într-o serie de aventuri alături de Lali Gabor. Din păcate, nu a prea avut ocazia să joace în filme, de aceea a savurat din plin participarea sa, alături de Doru Toma, la filmul “Le onde tenui del mare amico” (“Undele line ale prietenei mări”, realizat în Italia de o echipă iraniană. Un film pe care sperăm să avem şansa de a-l vedea proiectat, în semn de omagiu, la Satu Mare.

La despărţirea de Vasile Blaga, rememorăm ultimele sale scrieri şi dăm cuvântul prietenilor pentru salutul de adio. Rămas bun, maestre şi prietene!

Ultimul poem al lui Vasile Blaga, publicat online în 18 august, are o melancolie stranie. După ani de luptă dârză şi costisitoare cu un cancer insidios, artistul sătmărean îşi va fi simţit aproape ora întâlnirii cu destinul.

Iată versurile sale: “Aici a murit la mine-n braţe şi ultimul Apus / C-un pescăruş albastru de soare răpus… / N-am putut nici râde / N-am putut nici plânge / Odată cu vara toate s-au dus.”

Ultimul cuvânt, scris de Aldo

În după-amiaza zilei de joi, 5 octombrie, Aldo Blaga a intrat cu lacrimi în ochi pe pagina de Facebook a tatălui său, devenită una memorială, şi a scris un emoţionant cuvânt de adio ca din partea lui Vasile, un text care păstrează ceva din bonomia acestuia. Îl redăm în integralitate:

“Dragii mei, în ultima vreme m-am luptat cum am ştiut eu mai bine cu această cumplită boală al cărei nume nici nu mai are sens să-l rostim, e prea faimoasă deja. Deşi eu la rândul meu n-am ascultat mereu de contesa şi de fiul ploii când îmi spuneau să nu mă las de tratament pentru că la urma urmei Dumnezeu lucrează prin doctori, tratamente… va invit pe voi să o faceţi.

Bucuraţi-vă de cei dragi cât sunt vii şi faceţi tot posibilul ca ei să-şi poată trăi viaţa în împlinire, fericire, bunăstare şi mai presus de toate – în iubire.

Pe scena vieţii mele am încercat să-mi joc rolul cât am putut de bine, acela de fiu, frate, tată, soţ, prieten şi orice alt rol mi-a mai fost încredinţat.

Pe voi pe toţi va îmbrăţişez cum ştiu eu mai bine şi mai călduros şi abia aştept să ne vedem la un spectacol de zile mari aici, sus, în ceruri, unde toţi avem intrare liberă. Să ne vedem când ne-om întâlni.

Mă veţi recunoaşte, voi fi îmbrăcat la fel.”

Vasile Blaga Paulin

(22.03.1959 – 05.10.2017)

[ngg_images source=”galleries” container_ids=”5584″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_slideshow” gallery_width=”360″ gallery_height=”270″ cycle_effect=”fade” cycle_interval=”7″ show_thumbnail_link=”0″ thumbnail_link_text=”250″ order_by=”pid” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Ultimul dialog peste timp, cu Paula Chirilă

Ultima postare a lui Vasile pe pagina sa data din 3 septembrie şi era dedicată unei vechi colege şi bune prietene, actriţa Paula Chirilă: “Aşa, Coleguţa mea frumoasă, n-ai trecut prin viaţă până amu” degeaba… atâtea urme mândre ai lăsat, că-mi vine să plâng că nu le-am văzut pe toate… eşti atât de departe, dar fiecare gong ce-l aud îl simt cum râde în mine. Te iubim.”

La aflarea veştii plecării lui dintre cei vii, Paula a scris: “Atunci când crezi că timpul îţi aparţine şi că mai ai multe de făcut, de iubit, de oferit şi de primit, ceasul vieţii îşi opreşte mersul fără preaviz… Sunt în stare de şoc. Nu-mi găsesc cuvintele… Drum lin, Vasile… drum lin…”

Salutul ultimelor partenere

În ultimul său spectacol, “Ai promis, te rog să mori”, alături de Vasile Blaga au evoluat Carmen Frăţilă, parteneră consacrată a sa (să ne amintim “Titanic Vals”) şi Crina Andriucă, nou-venită în trupa Teatrului de Nord, cu care Vasile a realizat o scenă de o duioşie rară. Cele două actriţe şi-au transmis cuvintele de ultim salut:

Am fost partenera lui în ultimul spectacol pe care l-a jucat, “Ai promis, te rog să mori!”. Cântecul lui de lebădă… Şi-a jucat propria viaţă… Din păcate, s-a ţinut de cuvânt! Vasile Blaga, îţi doresc multă LUMINĂ acolo unde eşti!

Carmen Frăţilă

Vasile, dragul meu,

mâine jucăm din nou împreună.

Am hotărât eu pentru tine.

Eu sunt aici.

Te aştept.

Apoi te las să te odihneşti.

Crina Andriucă

Cuvântul regizorului Cristian Ioan

Fost director al Teatrului de Nord şi regizor al multor spectacole care l-au avut protagonist pe Vasile, Cristian Ioan a scris la aflarea tristei ştiri: “Vestea că prietenul meu din 1986, de-o viaţă, VASILE BLAGA, a plecat din lumea asta m-a lovit ca un buştean care vine printr-o apă vicleană şi te dărâmă. În ultima vreme am încercat să-i sporesc înverşunarea de a trăi, să-i trimit tot felul de reţete cu leacuri care mai de care mai miraculoas şi salvator, dar ceasul măsura timpul mai departe, indiferent, tot aşa cum vrea el, fără să ţină cont de dorinţa noastră. Puţini oameni am cunoscut care să aibă o dragoste de viaţă atât de puternică aşa cum a avut Vasilică, om generos şi talentat, iscoditor şi altruist. Măcar a avut noroc (sau a ştiut să-şi alcătuiască) de o familie frumoasă în care s-a simţit om întreg la casa lui, familie care l-a iubit şi l-a apreciat şi pe care la rândul său a pus-o întotdeauna pe primul plan.”

Daruri poetice

În primăvara acestui an Vasile posta încântat poze în care era înfăţişat călărind alături de colegul şi prietenul actor Radu Botar, un om care îi înţelegea pe deplin suferinţa, trecut şi el printr-un cancer pe care, din fericire, l-a biruit. În seara fatidicei zile de joi, Radu a publicat pe blogul său un poem dedicat lui Vasile, intitulat “La ploaia unui prieten”, aproape sigur cu gândul la minutele petrecute împreună pe cai:

Plouă afară şi în suflet,

Plouă-n clipele de-acum,

Să ne fie-n berechet

Viaţa asta scrum şi fum.

Murgul tău copita-şi bate

Să te ducă-n zări şi şoapte,

Labirint de vieţi uitate,

Zile lungi pierdute-n noapte.

Şi-ntr-un nechezat pribeag

Rătăceşti pe-un alt meleag.

Într-un trap şi un galop,

Ţi-ai bătut coapsa cu palma

Şi-ai zburat la braţ cu Vilma;

Tu, Ivan şi ea turbincă.

Moarte, viaţă, caterincă,

Lacrimi, stele, râs potop,

Aş striga şi-aş spune stop!

Dar…

Plouă afară, plouă-n noi,

Vor mai fi şi alte ploi?…

Vezi-ţi, roibule, de drum!

De dârlogi te duce-un Bun.

Să nu-l laşi din şaua ta,

Iar pe noi a nu-l uita…

Că ne doare berechet,

Şi în ceruri e banchet.

Sfinţii beau la cină-n taină;

Viaţa asta-i ca o haină!…

Pelerină de păcate.

Plouă afară pe-apucate

Şi în noi ninge-a tăcere,

A uimiri şi a mistere…

Pintenează-ţi calul sprinten,

Te preumblă-n cerul prieten…

Şi vom plânge mai încolo,

Noi de-aici şi tu de-acolo,

Şi-ntr-o zi vom râde iar,

Căci nimic nu e-n zadar…

Tot un dar poetic a trimis artista Gabriela Ştefania Roba, stabilită în Franţa: “Tristă clipa  plecării în eternitate a Omului, Actorului,  Poetului şi Prietenului Vasile Blaga Paulin şi pentru că în urma lui rămân oameni dragi, roluri, cărţi, cuvinte; cel mai bine sunt exprimate sentimentele pe care le resimţim toti în aceste momente de versurile scrise de Simone Veil”. Doamna Roba ne-a trimis, în original, poemul “Il restera de toi”, pe care vă lăsăm plăcerea să-l descoperiţi şi al cărui refren sună aşa, într-o traducere liberă: “Ce tu ai oferit, în alţii va-nflori; / De viaţa ţi-ai pierdut, o vei găsi-ntr-o zi”.