Asculta acest articolMulți dintre cetățeni își pun întrebarea dacă avem sau nu o politică externă? Și mai mulți nici măcar nu se întreabă. Pur și simplu pentru ei nu există acest subiect. Deși avem trei sau patru milioane de concetățeni plecați afară, ministerul de externe nu se află în centrul atenției opiniei publice. A existat o singură excepție, la votul pentru alegerile prezidențiale. Atunci s-a pus problema că sunt prea puține secții de votare.
Acum, mai mult decât oricând, în fața autorităților române s-a ivit o provocare. Ieșirea Marii Britanii din UE aduce cu sine întrebarea legată de locul și rolul nostru în UE. Întrebarea există, dar răspunsuri deloc. Ne-am împăcat cu gândul că suntem la coada clasamentului. Din toate punctele de vedere. Dacă poziția noastră este aceasta, este cât de poate de previzibil că nu vom excela nici la negocierile despre soarta românilor din Regatul Unit.
De fapt, multe țări sunt într-o situație similară. Deși facem parte dintr-o uniune uriașă, de 28 de țări, nu există sentimentul că suntem împreună. Știrile sau informațiile care circulă dintr-o țară în alta sunt cele senzaționale. Rareori sau deloc ziarele nu conțin articole pe teme economice dintr-o altă țară. Guvernul și cu atât mai puțin mass media nu se interesează decât marginal despre cum muncesc, cum trăiesc, cum sunt plătiți românii din străinătate. Se vorbește doar despre sumele pe care le trimit în țară. Se spune că datorită sumelor care vin în țară, românii de afară sunt cel mai mare investitor. Este un mod de a ne fura căciula. Cel mai mare investitor ar trebui să fie statul, pentru că el colectează taxele și impozitele. Dar aceasta este o altă problemă. Pe care ar trebui să o explice fiecare guvern.
Guvernul precedent, condus de Victor Ponta, fiind unul politic, s-a străduit să explice, din motive electorale, desigur, că a avut cea mai mare creștere economică din UE. Următorul guvern, cel actual, fiind independent, are mai puțin în vedere aspectul electoral. Drept urmare, nu simte nevoia să comunice. Pe tărâmul politicii externe nu intră deloc, iar politica internă este din ce în ce mai greu de înțeles spre ce se îndreaptă.
Parlamentul a intrat în vacanță. Cu atât mai mult atenția va fi îndreptată spre guvern. Ca și cum ar fi înțeles acest lucru, primul ministru a dorit să demonstreze că în această vară pre-electorală este hotărât să muncească mai mult și mai bine. Așa ar trebui să înțelegem de ce într-o zi de lucru, premierul a părăsit sediul guvernului, a luat un sac de gunoi și a plecat să adune gunoaiele aruncate într-o zonă a Capitalei. De ce nu a ieșit într-o zi de sâmbătă, când teoretic, nu trebuie să meargă la serviciu? Că a fost însoțit de SPP-iști înarmați, dincolo de ridicolul situației, nu-i găsim nicio justificare acestui gest care se dorește a fi simbolic. Da, într-adevăr, este multă mizerie aruncată peste tot în această țară. Uneori ai impresia că gunoiul este împrăștiat în mod organizat, dinspre gropile de gunoi spre orașe și sate. Poate că, suportând ridicolul situației, premierul Cioloș a vrut să arate că suntem înafara tuturor problemelor și singurul lucru ce ne-a mai rămas de făcut este să strângem resturile aruncate peste tot. Ceva de genul, țara arde, iar primul ministru dă cu mătura. Ce altceva să facă? În politica externă nu avem niciun cuvânt de spus, politica internă o decid alții, din exterior. Nouă nu ne rămâne altceva de făcut decât să strângem gunoaiele, pe care tot noi le-am împrăștiat.
