Asculta acest articolDupă demararea așa-zisului maraton, dar mai ales după mobilizarea medicilor de familie, este de așteptat ca ritmul de vaccinare să crească vertiginos.
Când procesul de vaccinare era destul de lent, cu multe complicații legate de înscrierea pe o platformă online, premierul Cîțu, devenit principalul comunicator în chestiunea Covid, făcea o serie de estimări privind ridicarea restricțiilor. S-a avansat luna iunie, apoi s-a amânat pentru luna august, s-a trecut la septembrie… Evident că nimeni nu avea de unde să știe cum va evolua numărul infectărilor. Era greu de prevăzut și cum va răspunde populația, numărul celor refuzau vaccinarea părea foarte mare.
În timp, numărul celor care nu vor să se vaccineze este în scădere. Au obosit ori s-au plictisit și protestatarii. Lumea și-a pierdut interesul față de AUR, principalul partid anti-vaccinare. A dispărut și ideea că vaccinarea este obligatorie. De fapt, dacă se vorbește despre obligativitate, aceasta este impusă de firme și instituții. Un nevaccinat este un virtual pericol pentru colegi, pentru familie, pentru oamenii din jurul lui.
S-ar putea spune că procesul de vaccinare tinde să se transforme într-o victorie care, evident, trece în contul guvernului. Un merit deosebit le revine însă autorităților locale. De acum înainte fiecare județ este pe cont propriu.
Județele care rămân în urmă, ba chiar și localitățile codașe, își datorează neperformanțele autorităților locale. Așadar, competiția trece din zona strict sanitară în zona politicului. Autoritățile locale nu mai au de ales. Guvernul nu mai este singurul responsabil pentru măsurile sau lipsa măsurilor anti-covid. Acest lucru trebuia făcut încă de la începutul pandemiei. Dar nu este târziu nici acum.
Odată cu deschiderea sezonului estival începe o competiție și între țări. Pierderile din industria turismului sunt uriașe. Închiderea muzeelor, a restaurantelor și cafenelelor a paralizat activitatea a mii și mii de firme, cu sute de mii, cu milioane de angajați. Să ne gândim la Paris, în general la marile destinații turistice, și avem deja o imagine despre dezastrul economic și social pe care l-a produs pandemia. Păstrând proporțiile, lucrurile stau la fel în toate localitățile. Pierderile sunt uriașe și sunt împărțite proporțional în toată lumea.
În condiții de dezastru economic sau mari creșteri economice, până la urmă activitatea partidelor politice se desfășoară cu aceeși intensitate. Puterea este optimistă, în timp ce opoziția vede numai jumătatea goală a paharului.
Acum, când parcă se întrevede luminița de la capătul tunelului, partidele de opoziție își ascund cu greu dezamăgirea că s-ar putea ieși cu bine din pandemie.
Este în firea partidelor să fie sceptice când se află în opoziție și optimiste când sunt la putere. Acest lucru nu funcționează la nivel local. De exemplu primarii sau președinții de consilii județene PSD nu pot acționa în consens cu politica generală a partidului său, ei având responsabilități față de comunitățile pe care le conduc. Lucru valabil pentru toate partidele, pentru toți reprezentanții din întreaga administrație locală.
Ruptura între politica centrală și politica locală este o realitate, dar interesele contrare dispar în perioadele electorale.
Vaccinarea acelerată, aflată abia la început, în scurt timp va suferi o tot atât de accelerată politizare. Dacă nu vor apare probleme, acestea vor fi inventate. În România nu stă în firea lucrurilor ca totul să meargă bine de la început până la sfârșit.
