Asculta acest articolVisul fiecărui parlamentar este să-și vadă numele pe o lege. Îmi aduc aminte acum de legea Mârza prin care se scoteau înafara legii partidele radicale, cu referire directă la partidul comunist. După 1990, cu mici excepții, niciun politician nu a avut onoarea să fie botezată o lege cu numele lui. “Legea Lupu” este printre cele mai cunoscute. Avea la bază restitutio in integrum.
Tăierea salariilor, specificăm, este vorba despre salariile bugetarilor, nu a primit numele cuiva anume. Cert este că din cauza ei, PDL a pierdut alegerile. Dacă Traian Băsescu și guvernul Boc nu se atingeau de salarii, PSD nu ar fi câștigat atât de categoric. S-a ajuns atât de departe încât și cei care nu lucrau la stat deplângeau tăierile de salarii.
PSD-ul s-a ales cu un cadou nesperat. A întors în favoarea lui măsura absolut necesară luată de un guvern în plină criză și întorcând-o pe toate fețele și-a lărgit și consolidat bazinul electoral.
Încurajat de succes, PSD merge în aceeași direcție. Liviu Dragnea este convins că dacă va majora în continuare salariile PSD va continua să câștige alegerile în serie neîntreruptă. Cum cel care a anunțat primul pe o rețea de socializare că Legea salarizării se va dezbate în Parlament este de la sine înțeles că respectiva lege ar trebui să-i poarte numele. Și pentru că toate acestea – și ne referim aici la creșterile de salarii – trebuiau să poarte un nume ar trebui să i se zică “Legea Dragnea”. Economia privată a dat, PSD-ul a luat și iarăși a dat.
Foarte darnică, lipsită de logică economică, dar necesară, această lege a salarizării va isca nenumărate nemulțumiri. De ce unora li se dau salarii mai mari decât altora, fără să se fi făcut o analiză a valorii muncii prestate? Cifrele, spun specialiștii, sunt scoase din burtă. PSD, în ciuda popularității câștigate datorită acestor măsuri juste din punct de vedere social, duce economia într-un zonă de risc. Este la mijloc gândirea președintelui Liviu Dragnea? Cel mai probabil, liderul partidului a gândit strategia electorală din campanie și tot el a avut ultimul cuvânt și în elaborarea programului de guvernare. Secretul succesului electoral iese la suprafață sub forma Legii salarizării. Tot de aici poate veni și eșecul acestei strategii bazate exclusiv pe pomeni electorale.
Un regim poartă de regulă numele președintelui. Adrian Năstase a reușit să se impună ca șef de guvern. Lui i se datorează sintagma PSD partid-stat. Actualul premier nefiind liderul partidului nu poate avea pretenția că măsurile care se iau sunt izvorâte din voința lui, din gândirea lui economică și socială. Această guvernare are amprenta gândirii lui Liviu Dragnea. Este un lider puternic, autoritar, dar și greu accesibil pentru cei de la PSD aflați dincolo de cercul îngust în care se iau deciziile. Victor Ponta chiar asta îi reproșează. Câți au aceeași senzație ca Victor Ponta, că sunt simplii figuranți? Doar cei de la PSD știu.
Ieri, pentru liderul PSD a fost o zi deosebită. Curtea Constituțională trebuia să se pronunțe asupra cazului Dragnea. Având o condamnare, cu suspendare, CCR a fost sesizată în legătură cu dreptul unui om condamnat de a ocupa o funcție publică. Are sau nu Liviu Dragnea dreptul constituțional de a fi desemnat prim ministru? Curtea Constituțională nu a rezolvat dilema. Pentru a treia oară CCR amână luarea unei decizii. Constituția se pare că nu este destul de clară: are sau nu dreptul un cetățean condamnat să ocupe o funcție publică atâta vreme cât prin condamnare nu i se ia în mod expres acest drept?
Așadar, Liviu Dragnea mai are de așteptat până să vadă dacă i se deschide din punct de vedere juridic drumul spre funcția de prim ministru. Până atunci rămâne să se ocupe de legea salarizării.
