Asculta acest articol“Fără penali în funcţii publice,” iniţiativa acestui partid care, din punct de vedere ideologic şi doctrinar, nu-şi găseşte locul pe eşichierul politic, dar este foarte prezent în stradă, este constituţională.
Cunoscând bine mediul politic, a spune “fără penali” este ca şi cum ai zice că omul poate respira fără aer. Sau că păsările pot zbura fără aripi. Fără “penali” nu se poate, dar fără condamnaţi definitiv, da.
Necazul este că sunt foarte puţini cu o condamnare definitivă, şi extrem de mulţi cu dosare penale.
Iniţiativa USR mai degrabă îi viza pe aceştia. Adică pe corupţii nedovediţi. Cum majoritatea dosarelor au fost făcute pe baza unor denunţuri, articole de presă, există riscul ca după ani de zile de anchete şi procese, “coruptul” verdictul final să fie “nevinovat”. Ce faci în acest caz? Ai distrus cariere, familii, afaceri. Vrei nu vrei, se face o apropiere de perioada anilor ’50. Abuzurile făcute în numele luptei anti-corupţie sunt tot abuzuri la fel de mari ca şi cele duse în numele luptei de clasă.
Iniţiativa “Fără penali în funcţii publice” este o utopie atâta vreme cât independenţa reală a justiţiei este pusă la îndoială. Atât faţă de toate partidele politice, cât şi faţă de serviciile secrete. Cât şi faţă de preşedintele ţării, faţă de instituţiile internaţionale.
Politicienii europeni rămân tot politicieni şi nu sunt nici mai buni, nici mai răi decât politicienii români. :i au interese financiare la fel ca politicienii români pe care societatea doreşte să stea deoparte de funcţiile publice.
Iniţiativa USR, odată declarată constituţională, merită să ajungă în parlament. Ca să se transforme în lege are nevoie de două treimi din voturile parlamentarilor. Îţi vine să-l citezi pe Ceauşescu, “Când o face plopul mere/ Și răchita micşunele”, dar nu mai este legal. Acelaşi partid a avut iniţiativa de a interzice orice apreciere pozitivă la adresa comunismului. Bună şi asta, dar tot politică se cheamă.
Una din foarte puţinele formaţiuni noi, care nu s-a desprins dintr-un partid mare, USR nu a reuşit să se aşeze doctrinar şi ideologic pe un bazin electoral clar definit. După poziţiile luate în diferite ocazii se aşează în zona unei formaţiuni justiţiare. Nu susţine Justiţia în sine, ci magistraţii, remarcându-se prin fermitatea susţinerii independenţei procurorilor. Ocoleşte problema protocoalelor SRI cu instituţii din sistemul judiciar. De unde şi acuzaţia că este partidul fiilor foştilor securişti. Acuzaţie nefondată, dar odată pusă o etichetă pe o frunte este greu de desprins.
Dată fiind vigoarea acestei formaţiuni, tinereţea liderilor, lipsa altor formaţiuni politice ale generaţiei afirmate la 30 de ani de la revoluţie, fără îndoială USR poate fi considerat partidul viitorului. Sau un partid de viitor.
Asta nu înseamnă că partidele concurente nu întineresc pe măsură ce reprezentanţii celei de a doua şi a treia generaţie de politicieni post-decembrişti se retrag de pe scena politică. PNL este condus azi de liderii organizaţiei de tineret de pe vremea lui Radu Câmpeanu sau Mircea Ionescu Quintus sau chiar Valeriu Stoica şi Theodor Stolojan.
USR îmi imaginez că nu are organizaţie de tineret. Partidul însuşi este organizaţia de tineret. Îmi imaginez că nu are nici organizaţie de seniori.
USR pare un sistem închis, care se bazează foarte mult pe reţelele de socializare. Dar spaţiul virtual este un teren pe care pot face manevre toate formaţiunile politice.
De pildă PNL ar putea arunca în competiţia cu USR organizaţia de tineret. La fel şi Pro România, PMP sau PLUS-ul lui Cioloş. Trecând la competiţia cu stânga, la fel PSD poate arunca în lupta cu partidul lui Dan Barna divizia de tineret.
Un partid poate câştiga o bătălie, dar lucrul cel mai greu este consolidarea puterii asupra terenului pe care l-a ocupat. Atâta vreme cât USR nu are un bazin electoral clar stabilit rămâne un partid de conjunctură. Pe dreapta, principalul său concurent, chiar dacă face o concurenţă loială, rămâne PNL.
