Asculta acest articolUNPR este unul dintre partidele care pot oferi câte o surpriză în fiecare zi, dar fără efecte majore. Gabriel Oprea trece un politician moderat care se mulează şi se adaptează la orice situaţie. S-a comportat ca un aristrocrat de modă veche câtă vreme l-a înlocuit pe premierul Victor Ponta. Cerând să i se spună “domnul general”, a dorit să păstreze aparenţa unui respect faţă de funcţie. A vrut să dea dovadă că este un om de onoare şi artunci când a făcut o cerere către Senat să i se ridice imunitatea ca să poată începe urmărirea penală împotriva lui.
Poate că problema lui este că nu conduce un partid mai mare. Şi-a fixat un target de un milion de membri. În condiţiile în care PSD are cam o jumătate de milion, ţinta este prea sus. Îşi propune să câştige 10% la alegerile locale. Pentru a nu exista niciun obstacol în calea acestui obiectiv, Gabriel Oprea a anunţat că UNPR va merge singur la alegerile locale. Prevăzător, a anunţat că la parlamentare va merge cu PSD. O măsură de precauţie? O strategie care i-ar permite să-şi schimbe orientarea şi la locale şi la parlamentare?
Lucrurile s-ar simplifica dacă într-adevăr UNPR va merge pe liste proprii la locale. Dacă ar obţine un procent peste 5% ar sta cu fruntea sus la negocieri. Dacă nu va trece pragul electoral la locale, PSD nu va ezita să-l ia ca aliat la parlamentare. PSD preferă să-şi anihileze orice concurenţă pe stânga. Este o strategie care dă roade. La fel a procedat cu PUR la alegerile din 2004, însă Dan Voiculescu a făcut un pas spre Traian Băsescu.
Ar fi nevoie de un partid ca UNPR în România? Desigur. Dar nu de unul care să stea sub aripa social democraţilor, ci de o forţă politică veritabilă, ca o alternativă la PSD. Îşi propune Gabriel Oprea să fie o alternativă la un partid destul de compromis sau îşi doreşte doar o jucărie proprie? Dacă şi-ar lua în serios propria propunere, aceea de a candida pe liste proprii, s-ar vedea destul de limpede dacă alegătorii apreciază UNPR sau îl consideră doar un simplu instrument al unui grup strâns în jurul lui Gabriel Oprea. A pornit la drum ca un grup, desprinzându-se din PSD şi până acum, din păcate, s-a manifestat doar ca un grup şi nu ca un partid de sine stătător.
Pe cuprinsul ţării au intrat în partid oameni serioşi, care nu au nimic de-a face cu nucleul de putere din jurul liderului. Depinde doar de ei dacă vor avea curajul să dea piept cu alegătorii. Partidul le-a dat mână liberă. Dacă nu cumva este vorba de o simplă strategie. Poate că filialele primesc alte dispoziţii şi fiecare se aliniază în spatele PSD cerând câteva locuri de consilieri. Un partid îşi ia în mâna propia soartă doar atunci când intră în alegeri cu un anumit număr de candidaţi la primării. Chiar dacă nu vor câştiga multe primării pot dovedi că au un program şi sunt capabili să se bată pentru o poziţie onorabilă pe scena politică. În plus, candidaţii la primărie aduc voturi pentru consilierii de pe lista partidului. Fără consilieri în comune, oraşe şi municipii, o formaţiune politică nu se poate chema că este un partid. Acest lucru va trebui să-l dovedească UNPR la viitoarele alegeri, că este un partid, şi nu un grup adunat în jurul generalului Oprea.
