Asculta acest articolÎncă din vremea când făcea parte din guvernul Năstase, actualul înlocuitor al lui Gabriel Oprea se raporta la PSD prin prisma relației sale tensionate cu ministrul Agriculturii de atunci, Ilie Sârbu. Prin urmare, la prima ocazie Valeriu Steriu a părăsit PSD alăturându-se grupului ce avea să înființeze UNPR. În linii mari, traseul politic al liderului partidului s-a identificat cu linia partidului care a înclinat balanța dintre cele două mari tabere politice care și-au disputat puterea în ultimii 10 ani.
În prag de alegeri, UNPR a redevenit piatra de încercare dintre PSD și PNL.
Umflându-și numărul de parlamentari prin racolare, fără a participa niciodată la alegeri generale pe liste proprii, UNPR rămâne același partid speculativ pe care l-a gândit Gabriel Oprea. Trece dintr-o parte în alta în funcție de câștigul mai mare.
A găsit și o scuză imbatabilă pentru jocul său la două capete: trădează pe unul sau pe altul în numele interesului național. L-a salvat pe Traian Băsescu în momente de cumpănă, părăsind PSD și alăturându-se PDL. A revenit la PSD, pe listele căruia a intrat în parlament, pentru ca la sfârșit de mandat să înceapă negocierile cu PNL.
În presă a apărut știrea că UNPR va fuziona cu PNL prin absorbție. Valeriu Steriu a declarat că nu este adevărat, pentru că UNPR negociază și cu PSD. La toamnă va merge acolo unde va primi mai mult. Această strategie este în spiritul UNPR. Acest partid, sau mai degrabă grup, a fost fondat exact pe această filozofie.
Este pentru prima oară când un lider politic recunoaște că va trece în tabăra care promite un câștig mai mare. Evident, câștigul înseamnă locuri eligibile pe listele PSD sau PNL. Cu cât are mai multe locuri în parlament, cu atât devine mai periculos. Sub 5% ar fi suficient, pentru că singur UNPR nu poate trece pragul electoral. Un 10% face din el un partid mijlociu care poate dărâma orice guvern în momente de criză politică.
Mișcările strategice nu vizează doar alegerile parlamentare și formarea viitoarei majorități parlamentare, ci și situația actuală. Este vital pentru PNL să extragă UDMR din alianța cu PSD și ALDE încă de acum, pentru că Liviu Dragnea a anunțat că la toamnă va înainta o moțiune de cenzură împotriva guvernului Cioloș.
Chiar dacă mai rămân două luni din mandat, căderea guvernului înainte de termen ar oferi un avantaj psihologic în demararea campaniei electorale. Exact acest lucru vrea să-l evite PNL. Să nu uităm că Dacian Cioloș a fost invitat insistent să intre în PNL.
Premierul refuză cu încăpățânare, invocând că și-a dat cuvântul de onoare că nu va intra în niciun partid, nu-și va înființa un partid și nu va candida la viitoarele alegeri. De ce să susții un astfel de prim ministru? În plus, gafele guvernului cad în spinarea PNL, în vreme ce guvernul nu dă nici cel mai mic semn că ar dori să susțină în vreun fel PNL.
Și din această cauză PNL caută soluții în afara partidului. Apelează la personalități independente, ține aproape UDMR, negociază cu UNPR, probabil poartă discuții cu oameni din ALDE. Până la urmă va ajunge la un compromis și cu Nicușor Dan, mai ales la București.
Alegerile locale au arătat limita până la care se poate întinde PNL. Cu 32% și fără niciun aliat stabil nu poți avea pretenția că vei guverna, chiar dacă ai un sprijin în președintele țării. Demersul PNL, intenția lui de a fuziona prin absorbție cu UNPR are o logică. Scopul este nobil, dar rezultatele sunt îndoielnice. În cel mai bun caz, extracția UNPR din zona de influență a PSD vizează perioada de dinainte de alegeri.
Înghițirea unui partid mic nu poate aduce mai mult de un procent-două. Mai strategic ar fi pentru PNL să lase UNPR să candideze pe listele PSD, apoi să-l atragă într-o coaliție de guvernare.
