18.01.2019 00.00 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Vasile Fernea, Romeo Nicoară, Dan Burulea. Titlul emisiunii: Iohannis refuză a treia oară propunerea lui Dăncilă. (reluare) 01.30 Cultură – Russian Night la Poesis – Concert cu Tania Pop. 03.00 Cultură – Festivalul de datini şi obiceiuri de iarnă de la Negreşti. 04.50 Cultură – 10x10 Născut în România 05.50 Iată omul cu Gabriel Ghişan, invitat: Liviu Ciupe. 06.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 07.00 Ştiri 07.30 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 08.00 Audienţe în direct cu Eva Laczko, invitat: Erdei D. Istvan. Titlul emisiuni: Cum va fi bugetul din care se va gospodări România în 2019? (reluare) 09.00 Gimnastica de dimineaţă, cu Ioana Zaharia. 09.30 Educaţie Ecologică cu Cristina Bursuc, invitat: Vasile Fănăţean. Titlul emisiunii: Aspecte sesizate în cursul controalelor gărzii de mediu. 10.00 La Psiholog cu Mihaela Ghiţă, invitat: Delia Danea.Titlul emisiuni: Stabilirea priorităţilor.Ce e important pentru tine? 10.30 Religie, cu Laczko Eva, invitaţi: Barta Barnabas. Titlul emisiunii: Ministranţii diecezei au învheiat un an bogat. 11.15 Teleshopping 11.30 Agenda publică, cu Stela Cădar, invitaţi: Vasile Fernea, Romeo Nicoară, Dan Burulea. Titlul emisiunii: Iohannis refuză a treia oară propunerea lui Dăncilă. (reluare) 13.00 Ştiri 13.30 Viaţa la Ţară, cu Ioan Aniţaş 14.30 Teleshopping 14.50 În Slujba Comunităţii cu Mihai Sălceanu, invitat: Romeo Nicoară. Titlul emisiuni: Romeo Nicoară – raport la 753 de zile. 16.00 Panoramic sportiv, cu Ionuţ Blăjan. Titlul emisiunii: Despre planurile sătmărenilor la şah in 2019. 16.40 Cultură – Festivalul de datini şi obiceiuri de iarnă de la Negreşti. 18.30 Audienţe în direct 19.30 Ştiri 20.00 Agenda publică, cu Stela Cădar 21.30 Ştiri 22.00 Audienţe în direct (reluare) 23.00 Cultură

Unirea, Trianon-ul şi Platforma lui Dacian Cioloş

Scris de Dumitru Păcuraru, 24 octombrie 2016 « Ştirea precedentă | Înapoi la index | Ştirea următoare »

Platforma premierului Dacian Cioloş are înainte de toate un titlu provocator. România 100, cu trimitere directă la împlinirea a o sută de ani de la desprinderea Ardealului de Ungaria, nu este altceva decât un program ambiţios care se vrea o rampă de lansare a manifestărilor dedicate Unirii din 1918.

Se marchează peste tot în lume momente istorice considerate fi determinante pentru evoluţia istorică a ţării respective. Austria, de pildă, săbătoreşte Viena 1900, ca moment al Secessionismului, curent artistic, social şi politic ce anunţa desprinderea de trecut. La sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20 Ungaria sărbătorea MILENIUL.

Nu a fost o simplă sărbătoare festivă. Atunci s-a construit mult. Imperiul Austro-Ungar se bucurase de o lungă perioadă de pace, de creştere economică fără precedent. Un singur lucru nu reuşise să facă: să împace naţionalităţile din imperiu. Ungurii s-au încăpăţânat să creadă că exista o singură mare naţiune, cea maghiară, iar restul nu sunt decât naţionalităţi. Tisza, promotorul acelei politici naţionale greşite, avea să fie acuzat că a contribuit la prăbuşirea Ungariei.

Acum, România vrea să sărbătorească o sută de ani de la desăvârşirea unităţii naţionale. Deocamdată doar vrea, nu se pregăteşte. Dacian Cioloş, ardelean, are naivitatea să creadă că se poate sărbători România 100, în aşa fel încât să participe întreaga suflare românească, inclusiv naţionalităţile. Românii au un foarte scăzut simţ al istoriei. Nu au un  foarte pronunţat cult al străbunilor.

Nu au avut niciodată un mare proiect naţional prin care să readucă în actualitate marile personalităţi istorice. Oamenii care au făcut istorie sunt uitaţi.  Doar la 1 decembrie, 24 ianuarie, uneori şi la 25 octombrie, li se mai pune câte o coroană de flori la picioarele statuilor, dacă le au.

  Dacian Cioloş, născut într-un judeţ care a dat personalităţi de primă mărime, Simion Bărnuţiu, Gheorghe Pop de Băseşti, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu şi mulţi alţii, mai puţin celebri, are naivitatea să creadă că România 100 va avea vreun impact în România de dincolo de Carpaţi.

Deşi ţări învinse, Ungaria şi Austria, au început o serie de acţiuni culturale sub genericul “1914-1918”. În Ungaria a apărut o lucrare în trei volume mai groase decât omagiul lui Ceauşescu, intitulate TRIANON. Asta nu înseamnă nimic altceva decât că UNIREA românilor are un corespondent în TRIANON-ul ungurilor. Cele două ţări, chiar dacă sunt împreună în UE, au fiecare propria lor istorie.

Cum  să li se ceară maghiarilor din Ardeal să participe cu entuziasm la România 100? Nu este vorba despre populaţia de rând, ci despre maghiarii care au funcţii publice. În Harghita, Covasna şi de la alegerile din iunie 2016 şi la Satu Mare, funcţiile de preşedinte al Consiliului Judeţean şi de primar al reşedinţei de judeţ, sunt deţinute de UDMR.

Nu ne putem preface că totul este în ordine. Dacă Dacian Cioloş va forţa nota cu platforma România 100 ar putea avea surprize din partea UDMR. Mizele sunt prea mari pentru a fi trecută cu vederea  o realitate istorică. Românii şi maghiarii au fost şi sunt într-o continuă competiţie culturală.  UNIREA şi TRIANON-ul nu pot fi marcate  în alt mod decât prin sărbători de ordin cultural.

Este o mare provocare şi punerea în armonie a acţiunilor cultural-istorice din Ardeal, astfel încât să nu se afecteze sensibilitatea niciunei părţi. Formal pot fi depăşite asperităţile. Aparenţele pot fi suplinite prin depunerea unei coroane de flori la picioarele unui monument. Dar penultimul punct din Platfoma lui Cioloş – Abordarea multianuală a punerii în valoare a patrimoniului istoric şi cultural naţional – înseamnă mai mult decât o coroniţă de flori.

Asta înseamnă un proiect nu la fel de ambiţios ca Mileniul maghiar, început, dacă în acelaşi timp cu obţinerea independenţei de la 1877 de România ci ceva mai modest. Dar tot nu se poate limita doar la punerea de coroane.  Sărbătoarea mileniului, cuplată cu 900 de ani de la creştinarea maghiarilor, a lăsat în urmă monumente grandioase, monografii, clădiri somptuoase, reprezentând, în fapt, o acţiune culturală fără precedent.

Ungurii pot fi criticaţi, dar au lăsat ceva în urmă pentru care merită să fie invidiaţi.  Ce va fi avut Dacian Cioloş în vedere atunci când, la acel penultim punct al Platformei România 100, îşi propunea “punerea în valoare a patrimoniului istoric şi cultural român”?  Nu este suficient “să pui în valoare”. Mai trebuie să şi construieşti, să ridici monumente,  să scoţi din anonimat marile personalităţi istorice prin finanţarea unor monografii şi studii istorice.

Într-un cuvânt, să faci ceea ce au făcut şi fac în continuare maghiarii. Dar mai presus de toate, trebuie să armonizezi culturile, română şi maghiară, care se află în competiţie. Şi dacă nu eşti atent, acţiunile culturale ajung la un deşănţat naţionalism şi şovinism, care odată declanşate nu mai pot fi controlate.

Abonează-te acum Online!