Asculta acest articolPe vremuri se desprindeau din când în când din rândul politicienilor oameni sau bărbați de stat. Specie rară și în trecut, bărbații de stat și-au făcut simțită prezența în momentele istorice de răscruce.
Cu greu poate fi imaginată reîntregirea României fără regele Ferdinand, fără I.I.C. Brătianu, generalul Alexandru Averescu, Alexandru Marghiloman, precum și fără ardelenii dr. Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Iuliu Maniu, episcopul Iuliu Hossu și mulți alții, mai mult sau mai puțin dați uitării.
Erau înainte de toate oameni de stat. Aveau o viziune pe termen lung. Mânați de rațiuni de stat, au făcut și compromisuri, însă direcția spre care s-au îndreptat a fost cea bună.
Retoric ne putem întreba dacă astăzi printre cei care se perindă pe micile ecrane se află și oameni de stat. Pretenții pot avea toți, de la cel mai mititel politician până la președintele țării.
Chiar și dintre președinți și prim miniștri, dacă nu confundăm abilitatea cu calitatea, rară, de om de stat, cu greu pot fi selectate câteva nume. Emil Constantinescu a tins spre conceptul acesta, Traian Băsescu s-a dat drept cel mai important om de stat.
Ion Iliescu este Ion Iliescu și nu se prinde de el niciun calificativ. Klaus Iohannis este în funcție și nu se pune. Actualul premier nici pe atâta, fiind prea tinerel și cam luat din oală și pus pe funcție.
Dintre liderii politici, Călin Popescu Tăriceanu este din ce în ce mai captivat de imaginea unui politician tradițional, de modă veche. Om politic cu greutate, Adrian Năstase a avut șansa să conducă guvernul într-o perioadă în care exista o țintă clară: intrarea în NATO și UE.
Acest lucru l-a obligat la o anumită politică, dar i-a și dat o aliură de om de stat. Destinul i-a fost potrivnic, însă istoria îl va reține printre personalitățile politice de primă importanță datorită acelor proiecte de țară pe care le-a dus la bun sfârșit. Asemeni și premierul din 2007, anul aderării României la UE.
Cum nu se mai lucrează cu conceptul de “om de stat” pare cam aiurea să și pui o asemenea problemă. “Statul de drept” a înghițit, anihilează personalitățile poltice. Luați la grămadă, intrați în mult hulita “clasă politică“, politicienii actuali nu au scop bine determinat.
Deveniți materie primă în “lupta împotriva corupției”, nu se pot desfășura ca mari oameni politici fără să nu fie bătător la ochi. Liviu Dragnea s-a dorit a fi mai mult decât i se permite unui președinte de partid. Apariție meteorică, Dacian Cioloș, a reușit să cadă în ridicol cu platforma lui intitulată ambițios “România -100”. Alegătorii nu au servit programul și, prin urmare, PNL a pierdut alegerile.
Locul marilor evenimente, a țintelor de țară, este luat de creșterile de salarii, din partea PSD, în vreme ce PNL încearcă să se confunde cu statul de drept, independența justiției, lupta împotriva corupției.
Sunt elementele pe care Traian Băsescu le prezintă ca fiind țintele sale în modernizarea statului. Mulți sunt pregătiți să asculte fără să facă niciun fel de comentariu, dar foarte puțini sunt dispuși să primească aceste principii altfel decât ca pe niște simple slogane.
Lumea este altfel construită. Au apărut alte priorități, mai apropiate de nevoile individuale decât de cele colective. Globalismul, Europa Unită, intrată prea devreme în criză, libera circulație, rețelele de socializare, fac inutile prezența marilor personalități în viața țărilor.
Și totuși, o țară cu un președinte slab, cu un prim ministru mediocru devine ea însăși o țară slabă, mediocră. A dispărut conceptul de “om de stat”, dar se impune existența lor, chiar dacă nu îi numim ca atare.
