Image 1
Image 2
Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

2016 se încheie. A fost un an greu, dificil din toate punctele de vedere. Economia a părut să-și urmeze cursul ascendent, însă creșterea economică nu s-a oglindit în creșterea bunăstării. Lumea a trăit sub presiunea evenimentelor, atât interne cât și externe. A fost anul BREXIT-ului. Încrederea în UE a început să scadă chiar și în țările recent intrate. România a descoperit și a simțit agresivitatea corporațiilor internaționale.

Nimeni nu vine să-ți dea, toată lumea vine să ia.

Și în 2016 bogații au devenit mai bogați, iar săracii mai săraci. Țările, la fel ca oamenii, unele au devenit mai bogate, altele mai sărace. Dacă am căuta cu tot dinadinsul, probabil că am găsi și bile albe, mici insulițe de realizări. Au avut ocazia să le prezinte partidele pentru că am trecut prin două rânduri de alegeri. PSD s-a fixat pe perioada guvernului condus de Victor Ponta, iar PNL s-a angajat să prezinte superioritatea guvernului Cioloș față de guvernul anterior. Nu știm cum a cântărit populația ofertele decât prin prisma rezultatelor.

Din acest punct de vedere 2016 a fost anul stângii politice. Vine la o distanță de doar doi ani de la o mare victorie a unui candidat prezidențial de dreapta. Aceste lucruri ne arată cât de capricios este electoratul. Este la fel de sensibil ca un seismograf care arată mișcările tectonice la sute de kilometri sub pământ. Simte când ceva nu este în ordine și sancționează, iar prin ricoșeu premiază.

Intrăm în 2017 cu un armistițiu. Președintele Klaus Iohannis, după ce a refuzat o propunere de prim ministru, în persoana unei doamne cu nume exotic, Sevil Shhaideh, a mai creat un mic spectacol amânând desemnarea unui nou candidat propus de PSD, dar a cedat și nu a dorit ca românii să-și petreacă revelionul fără să cunoască numele viitorului prim-ministru. Încă mai funcționează zicala din trecut, “schimbarea guvernului, bucuria nebunilor”. Oamenii mai cred în persoana providențială care va face lumea mai bună. Cred că un președinte mai bun va face o țară mai bună, un premier mai capabil va aduce prosperitate, un primar mai bun va face din comună, oraș sau municipiu un loc mai primitor, mai curat, mai liniștit, mai prosper. Orice drum începe cu multă speranță, dar seismograful funcționează fără oprire și la prima ocazie sancționează. Nimeni nu este iertat. De la ultimul primar până la prim-ministru și președinte, absolut toți, aleși sau numiți, trec prin filtrul populației. Acesta este binele cel mai de preț pe care l-a adus democrația. Că de cele mai multe ori, s-a ales neinspirat, din răul cel mai mare, răul cel mai mic, cum se spunea, este adevărat. Dar nu poți alege decât din ceea ce ți se oferă. Adică din ceea ce oferă partidele politice. Iar prin vot, partidele sunt sancționate. Dacă au ales oameni nepotriviți, ele vor plăti.

Ce ne așteaptă în 2017? Pot fi luate ca semne, evenimentele anului precedent? Ne vom putea rupe în 2017 de ceea ce ne-a marcat în 2016? Schimbarea, evident în bine, este așteptată de sus în jos. Președintele țării, primul ministru, parlamentarii, în frunte cu președinții celor două camere, președinții de consilii județene, primarii, ca reprezentanți ai poporului, trebuie să facă un minim efort de a se schimba. Lumea nu mai pare dispusă să tolereze indolența, abuzurile, incompetența, corupția. Am ajuns la un nivel de la care nu  se mai poate merge mai jos. Partidele care au câștigat alegerile se laudă cu un program de guvernare ambițios. Dacă nu-l vor pune în practică, există o alternativă pentru schimbare? Președintele Iohannis a demonstrat că are ambiția de a se opune. În jurul lui se va constitui alternativa la puterea care se pregătește să ia în mâini pâinea și cuțitul. Deci ieșim dintr-un an și intrăm în următorul cu aceeași veche speranță, că viitorul va fi un pic mai bun decât trecutul.