Asculta acest articol
Apărut ca o revelație, făcând înconjurul țării în câteva minute, sondajul care schimbă “paradigma” alegerilor locale este pe cât de așteptat pe atât de irelevant.
De ce? Pentru că pune în balanță doar doi competitori. Nicușor Dan și Gabriela Firea par doi candidați care s-au calificat în turul doi, candidatul PNL-USR obținând 54,4%, iar candidatul PSD 45,6%. Acestea sunt rezultate la prezidențiale, în turul doi.
Ne aflăm în fața unui sondaj care nu ține seama de o realitate simplă< alegerea primarilor se face dintr-un singur tur.
Nu întâmplător în aceeași zi a apărut o știre-bombă, cum ar titra televiziunile de știri senzaționale.
Atent la mișcările strategice de pe scena politică, cu o experiență politică începută din fragedă pruncie, Victor Ponta anunță, desigur prin interpuși din mass media, că nu exclude o candidatură la primăria generală a Capitalei.
Ce înseamnă acest lucru? Că va lua un număr de voturi care vor schimba raportul dintre cei doi favoriți. De la cine va lua voturi? Aici este problema.
Dacă Pro România are propriul candidat pentru București, el va lua voturi din bazinul electoral al PSD. Dacă PMP va avea un candidat propriu, el va lua voturi de zona candidatului de dreapta.
La un moment dat Traian Băsescu, pentru a-și ridica partidul, nu excludea posibilitatea de a-și depune candidatura pentru primăria generală a Bucureștiului. Victor Ponta urmărește același lucru, să-și facă partidul mai vizibil în întreaga țară.
Toți candidați la primării și consilii județene fără nicio șansă fac jocul unuia dintre candidați cu șanse reale. Fiecare candidat fără șansă își asumă rolul de iepuraș al unuia dintre candidații partidelor mari.
Pentru că primarii și președinții de consilii județene se aleg dintr-un singur tur, situația din 2020 nu este diferită față de cele din anii 2012 și 2016. Candidații PSD sunt interesați să fie cât mai mulți candidați din partea partidelor de dreapta. În localitățile în care PNL și USR-PLUS vor avea candidați proprii, candidatul PSD este sigur de victorie. La fel, PNL are tot interesul să-și depună candidaturile candidații Pro România și ALDE, eventual și independenți.
Lucrurile nu se schimbă în mod radical în județele și localitățile în care UDMR are o pondere de cel puțin 25%. Aici rolul iepurașilor este luat fie de un partid de stânga, fie de unul de dreapta.
În Transilvania există o situație specială. La Satu Mare și Târgu Mureș, de exemplu, candidatul UDMR, pentru a câștiga fără emoții, are nevoie de doi contracandidați retutabili, unul de la PSD, altul de la PNL. Cei doi candidați, fără absolut nicio șansă, au sarcina de a diviza electoratul român.
În spatele candidaturilor fără nicio șansă se află negocieri mai degrabă financiar-electorale decât de natură politică.
O eventuală candidatură a lui Victor Ponta la București deschide calea unor alianțe mutuale în întrega țară între Pro România și partidele de dreapta.
Dacă pentru o scurtă perioadă toate partidele ar renunța la ideologiile și doctrinele de la care se revendică, am asista la realizarea unor alianțe electorale greu de imaginat.
Adevărul este că Victor Ponta ar trebui să-și plaseze partidul mai spre centru, dar nu vrea să-i lase PSD-ului întregul bazin electoral de stânga. Pro România este exact în situația în care se afla PD-ul lui Petre Roman după ruperea de FSN, prin 1992-1993. Având un program de dreapta, PD a părăsit Internaționala Socialistă, a trecut la Partidul Popular European, pentru ca azi să regăsim fostul PDL diluat în PNL.
Pe de altă parte, este deja o certitudine că USR-PLUS se plasează mai la dreapta decât PNL.
Lansat de liberali într-o regie în ton cu respectarea măsurilor de protecție anti-coronavirus, programul “Reclădim România” oferă șansa USR-PLUS să-și croiască un program cu mai multe elemente de dreapta.
Dacă Ponta nu ar avea ambiția de a-și lua revanșa asupra PSD, și-ar plasa partidul mai spre centru, cu posibilitatea de a colabora cu partidele de dreapta, eventual după modelul Verzilor europeni.
Dar nu te poți aștepta la minuni din partea unor politicieni la care prevalează ambițiile personale și lipsa se viziune pe termen lung.
