Un sistem monstruos

Asculta acest articol

Pornind de la fapte mărunte, trecând prin cele mai năstrujnice întâmplări, ajungând la evenimentele năucitoare de la Caracal, nu putem decât constata că, în procesul continuu de perfecţionare a sistemului de siguranţă menit să apere cetăţeanul s-a ajuns la o aberaţie instituţională greu de descris. 

Securitatea comunistă păleşte pe lângă mecanismele subtile ale instituţiilor de forţă, în parte militarizate, în parte atribuite cu puteri discriminatorii înfiinţate în numele democraţiei.

În faţa omului în uniformă sau cu o legitimaţie care-i conferă un statut aparte şi puteri discreţionare, cetăţeanul de rând este o furnică. Nu există cetăţean care să nu aibă o experienţă neplăcută la contactul cu autorităţile statului, de la un simplu funcţionar din spatele unui ghişeu, la agentul de circulaţie, la poliţistul local, la un organ de control sau dumnezeu mai ştie ce angajat al statului. 

Percepţia publică este că cetăţeanul de rând riscă să fie umilit din momentul în care iese din casă. Dar riscul de a fi agresat există şi în propria casă. Aşa cum i s-a întâmplat familiei acelui profesor care şi-a găsit casa ocupată de mascaţi. Din eroare? Nu. Din incompetenţă. 

Se tot spune că românii îşi părăsesc ţara din cauza sărăciei. Este devărat doar pe jumătate. Îşi părăsesc ţara din cauza climatului, din cauza ostilităţilor de tot felul de care  sunt înconjuraţi, din cauza birocraţiei, din cauza suprasolicitării nervoase la contactul cu reprezentanţi incapabili şi abuzivi din instituţiile statului. 

Ne-am făcut o ţară tot mai urâtă şi neprimitoare. Şi se continuă pe aceeaşi linie. 

Preşedintele Klaus Iohannis este acuzat că a trimis la CCR proiectul de lege votat de parlament  prin care li se atribuie poliţiştilor puteri sporite. Nu de puteri sporite este nevoie, ci de competenţă profesională sporită. O poliţistă a omorât un cetăţean dându-i în faţă cu spray paralizant de la 20 de centimetri. Un altul a împuşcat un copil de opt ani trăgând într-o maşină. 

Cazul tragic de la Caracal ridică serioase semne de întrebare asupra multor instituţii. STS nu a despistat locul din care biata fetiţă  a sunat de trei ori la 112. Poliţia nu a acţionat rapid, umblând după abrobări. Un procuror, cu acordul unui judecător, a oprit poliţia să acţioneze până la ora şase dimineaţa, poliţiştii stând la poarta casei criminalului de la 11 noaptea până la şase dimineaţa. 

Greşelile în lanţ au continuat, punând în mişcare întregul aparat putred de stat. Primul ministru l-a demis pe şeful poliţiei, pe prefectul judeţului Olt, care nu aveau nicio treabă în cazul acesta decât că, eventual erau incompetenţi la modul general. Înlocuitorii lor vor fi la fel de nepricepuţi ca demişii. Cine îl recunoaşte pe prefect ca şef al poliţiei? Sau cum poate şeful poliţiei române controla un capăt al sistemului, aflat la Caracal, defect din construcţie? 

Tot auzim că în Statele Unite, de pildă, au loc dezbateri aprinse privind securitatea cetăţeanului. Acolo se pune în special problema permiselor de armă. La noi nu se pune nicio problemă. Nu există tema ca atare în campaniile electorale. Niciun primar nu promite că face totul pentru siguranţa cetăţenilor. Nu. Le promite că le va aface trotuare şi drumuri. Betonul a devenit prioritatea numărul unu în România. Confortul social nu există pe agenda politicienilor. Nu i se apără cetăţeanului nici demnitatea, ci integritatea fizică în faţa oamenilor cu pistoale şi spraiuri paralizante, având asupra lor carnete de dat amenzi. 

Din cauza incapacităţilor profesionale în lanţ nu se disting victimele de călăi. Oamenii legii, în cazul de la Caracal, au respectat intimitatea criminalului, ignorând victima, o fetiţă de 15 ani, legată cu sârmă, bătută şi violată, omorâtă, în final arsă, în timp ce poliţia aştepta la poartă să se facă ora şase dimineanţa ca să poată interveni “legal”.  

Şi toate acestea pentru că s-a creat, oarecum de la sine, un sistem monstruos, o democraţie denaturată, în care cetăţeanul nu poate fi decât victimă.  

Criminalul în serie din Caracal este unul dintre beneficiarii unui sistem corupt şi incompetent.