Un singur concurent

Asculta acest articol

Cea mai râvnită poziție rămâne o dorință îndepărtată. Actualul președinte este singurul candidat care și-a anunțat cu fermitate intenția de a se înscrie în cursa prezidențială. Dreapta este însă divizată. Klaus Iohannis nu este susținut deocamdată decât de PNL. Restul partidelor ezită. USR nu vede foarte clar ce ar avea de câștigat dacă ar susține un președinte ca Iohannis. De asemenea, partidul lui Dacian Cioloș nu-și găsește în actualul președinte un partener de cursă lungă.

Așadar, Klaus Iohannis aleargă de unul singur spre un al doilea mandat. A și declarat că nu se teme de niciun contracandidat. Fără să o spună în mod direct, se referea la contracandidații din zona dreptei.
În tabăra stângii lucrurile sunt mai încurcate decât în urmă cu ultimele două scrutine prezidențiale. Dacă în 2009 nu exista niciun dubiu că Mircea Geoană era candidatul PSD, dacă în 2014 Victor Ponta era rugat să se înscrie în cursa pentru președinție, evident după spargerea USL, iată că în 2019 stânga este nehotărâtă.

Liviu Dragnea ar vrea, dar are probleme juridice. Tăriceanu și-ar dori să ajungă candidat prezidențial, dar să fie susținut de PSD încă din primul tur.
Cum stânga nu a câștigat niciun mandat prezidențial de la Ion Iliescu încoace, și asta se întâmpla în anul 2000, Victor Ponta lansează teza alegerii unui candidat al stângii ceva mai liberal. I se pare că Gabriela Firea ar putea fi un candidat cu șanse.

Problema este că primarul general al Capitalei a intrat 1ntr-un război pe față cu Liviu Dragnea. Așadar, nicio șansă să fie susținută de PSD atâta vreme cât este condus de Liviu Dragnea. Soluția este înlăturarea lui Dragnea.
Victor Ponta, în fruntea noului său partid, lucrează în acest sens. Deocamdată este singur. Călin Popescu Tăriceanu rămâne fidel PSD-ului. Singur nu are nicio șansă.

A face un pas către Pro România este foarte riscant. Ar însemna o a doua trădare, după ruperea PNL.
Klaus Iohannis are dreptate să afirme că nu se teme de niciun candidat. Nu există niciun candidat anunțat. Sunt doar presupuneri. Se presupune că Dacian Cioloș va candida. Se presupune că USR va avea un candidat propriu. Se presupune că Liviu Dragnea va candida. Se presupune că Tăriceanu va candida.

Acest lucru arată cât de învrăjbită este clasa politică, cât de risipite sunt formațiunile politice. Nu le poate aduna nimic la un loc. În același timp nu au nici un program care să le unească. Populismul a pus stăpânire și pe dreapta și pe stânga. Practic, Iohannis nu are niciun program. PSD bâjbâie între un populism bazat pe majorarea salariilor și pensiilor și o încercare destul de jalnică de a stoarce bani de la multinaționale.

Rămâne în actualitate problema sistemului juridic, însă fără să se facă pași decisivi într-o direcție sau alta. Nici nu știm dacă tema ar fi atât de intens dezbătută dacă nu ar fi la mijloc dosarele penale personale ale liderilor PSD și ALDE.
Adevărul este că toți politicienii din toate partidele sunt interesați în schimbarea modului în care s-a făcut justiție în perioada protocoalelor cu SRI, dar lasă PSD să-și rupă singur gâtul.

Klaus Iohannis speculează indeciziile blocului de stânga și încearcă să puncteze. Singur în cursă nu are prea mult spor, dar simte că nu va trece prea mult timp și își vor face apariția pretendenții. Și cam toți se vor năpusti asupra lui.