Asculta acest articolOrice program de guvernare cât de cât rațional are o finalitate la vedere. De exemplu programul CDR din 1996 avea drept scop final stoparea pierderilor din intreprinderile de stat și în subsidiar restituirea proprietăților. Programul lui Traian Băsescu era de ordin justițiar, stoparea corupției. Finalitatea o vedem sub forma unei noi metode de stoarcere a bugetului de către reprezentanții instituțiilor de forță. Sloganele de tipul “Să trăiți bine” sau “România lucrului bine făcut” nu se pun.
Programul PSD avea un scop aparent precis: creșterea veniturilor, un pas mare spre prosperitate. De ce programul catalogat de președintele Iohannis foarte ambițios nu se susține ca program de țară? Ce îi lipsește?
Chiar și declarativ programul PSD este o jumătate de program. El nu se adresează decât unei singure categorii sociale, a bugetarilor. S-a spus că o creștere semnificativă a salariilor va aduce românii acasă din străinătate. Această țintă nu poate fi atinsă atâta vreme cât sectorul privat este din ce în ce mai strâmtorat, stors de vlagă, muls și de ultimul bănuț ca să îngrașe bugetul. Se muncește ca să se poată onora pensiile speciale, pentru indemnizații speciale, pentru salarii de stat de mii de euro.
PSD nu are curajul să taie niciun privilegiu. De aceea nu poate fi vorba despre o reformă adevărată, despre un program de guvernare propriu-zis. Totul este o improvizație. Dacă merge bine, dacă nu merge tot bine dacă nu pierd voturile populației care depinde de stat.
Dacă se dorea cu adevărat aducerea românilor din străinătate se umbla la îmbunătățirea mediului de afaceri. Lucrurile par simple. Creșterea salariilor în economia reală depinde de modul în care sunt gândite proiectele de investiții. Atâta vreme cât sumele alocate pentru munca vie sunt mici, investițiile, oricât de mari ar fi, nu vor atrage forță de muncă. Majoritatea șantierelor sunt goale, muncitorii preferă să plece din țară pentru că nu pot fi plătiți la echivalentul din străinătate. Munca reală este supraimpozitată.
Ministrul Muncii nici din greșeală nu vorbește despre munca din privat. Zi de zi promite creșteri de salarii din aparatul de stat, a pensiilor, a indemnizațiilor de stat. Pentru guvernul PSD-ALDE nu există economie reală. Prin urmare, programul său pompos nu are cum să aibă finalitate.
Despre PSD s-a tot spus că este atât de sudat încât nimic nu-l poate sparge în bucăți. Se știe că are un bazin electoral stabil pe care prin soluții guvernamentale și-l conservă și-n vreme de criză și în vreme de creștere economică și prosperitate. De aceea Liviu Dragnea își permite să experimenteze, cu ochii fixați la cele 40 de procente pe care vrea să le conserve cu orice preț.
Lipsa unui program alternativ din partea PNL sau a altui partid, lasă câmp deschis coaliției PSD-ALDE pentru orice soluție aberantă. După alegerea unui nou lider, PNL nu și-a întărit poziția pe scena politică, nu se face remarcat ca o forță politică revitalizată. USR, așa cum s-a bănuit încă de la început, rămâne un club, cu persanaje valoroase în sine, dar împreună nu sunt altveca decât un public adunat la un carnaval. Băsescu nu trage după el PMP-ul, iar UDMR se lasă folosit de PSD-ALDE ca o siguranță pentru majoritatea parlamentară.
Se poate spune că nu PSD este un partid puternic, nu coaliția PSD-ALDE este o construcție politică de nezdruncinat, ci restul partidelor sunt mici și neputincioase. Din această cauză PSD nu îndrăznește să se atingă pe instituțiile de forță, nu “demilitarizează“ deciziile, iar instituțiile de forță simt că atâta vreme cât tolerează PSD le vor fi asigurate privilegiile. Ca voință politică, PSD este o formațiune politică la nivelul unui partid de buzunar.
