Asculta acest articolMihai Tudose este o insulă de liniște într-un ocean cuprins de furtună. Deși se înfurie din când în când, starea lui constantă este calmul. De curând, iată, a aflat că PIB-ul actual a crescut cu 71 de miliarde de euro față de 2008. Adică față de anul de vârf al guvernului Tăriceanu, an premergător crizei prelungite. Din care nu știm dacă am ieșit nici acum.
Dat fiind acest grămădoi de bani în plus am fi tentați să spunem că, statistic, ne merge bine.
Nivelul de optimism crește și mai mult dacă avem în vedere că România este pe primul loc în UE cu creșterea economică de 8,1%. Asta față de aceeași perioadă a anului trecut. S-ar putea spune și că anul trecut aveam o producție foarte slabă.
De unde vine creșterea spectaculoasă a PIB-ului? Fără îndoială de la multinaționalele și băncile pe care în mod sistematic le înjură același premier, calm de altfel. Capitalul străin face la noi cei mai mulți pui, adică euro. Există o singură problemă: nu plătesc taxe și impozite la nivelul bietelor firme autohtone, pe care statul le stoarce ca pe niște lămâi.
Dacă ar exista un raport direct între creșterea economică și prosperitate, între dimensiunea PIB-ului și construcția de autostrăzi, între credința PSD-ului că duce țara în direcția bună și neîncrederea majorității populației în măsurile luate de guvern, s-ar putea spune că România de azi este cu doi pași înaintea României din 2008. Senzația generală este că anul 2008 era mai bun decât 2017.
Atunci lumea era optimistă, se construia, se cumpărau case, frigidere, calculatoare, televizoare, mobilă. Acum toți stau și așteaptă să vadă ce se întâmplă. Războiul dintre puterile statului face victime colaterale, pune în pericol sănătatea morală a populației.
În războiul politic s-a antrenat și Banca Națională. În timpul crizelor politice BNR de regulă se implică trăgându-i guvernului un șut prin devalorizarea leului. Este modul de a face politică al guvernatorului Mugur Isărescu. Cine să-l tragă la rost? Este și el un stâlp al democrației înfipt în funcție din 1990.
Mandatele lungi, prelungite mandat după mandat, sunt una dintre marile probleme. Primarul ales din patru în patru ani pentru că are el electoratul lui, șefii care cad în picioare deși au fost numiți pe criterii politice sunt o pacoste, o frână în calea dezvoltării. Din cauza lor nu pot accede la funcții oameni noi, mai bine pregătiți, mai doritori de muncă în folosul comunității.
Se trece cu vederea lipsa de interes a primarilor, șefilor de instituții: odată numiți în funcții, nu le cere nimeni să-și facă datoria. Și atunci degeaba crește PIB-ul și se înregistrează creștere economică.
Defecțiunile care apar se repară, se cârpesc din mers. Cel mai mare reparator rămâne guvernul. Proasta administrare a companiilor de stat, cele mai mari datoare la stat, este “pedepsită” cu rectificări bugetare.
O astfel de rectificare a avut loc și ieri. Guvernul și-a continuat politica de majorare a salariilor din aparatul de stat. PSD demonstrează zi de zi că este un partid de stânga și își conservă electoratul printr-o excesivă protecție socială. Cum PNL trage cu ochiul la electoratul PSD, nu are curajul să propună măsuri de dreapta care ar însănătoși mediul de afaceri, ar încuraja dezvoltarea clasei de mijloc.
Cu o astfel de opoziție orice premier își poate permite să fie optimist. Mihai Tudose nu-și face niciodată probleme de ce va spune opoziția. Din când în când îi mai dau emoții mass media și sondajele. În rest, trece pe lângă toate problemele, inclusiv pe lângă cele pe care le are Liviu Dragnea, președintele partidului său.
