Asculta acest articol După eşecul previzibil al PNL în faţa votului masiv al deputaţilor puterii în favoarea lui Victor Ponta, preşedintele Klaus Iohannis a avut una dintre cele mai virulente ieşiri de la învestirea în funcţie. Sigur nu credea că PSD va ceda în faţa principiilor şi îl va lăsa pe premier fără imunitate. Probabil că supărarea preşedintelui vine din faptul că nu s-au raliat demersului justiţiei mai mulţi parlamentari. Deputaţii de la Minorităţi au votat alături de PSD.
UDMR a votat, de asemenea, la unison cu PSD.
Supărarea preşedintelui poate veni din faptul că nu se echilibrează forţele în Parlament nici după o jumătate de an de când el se comportă ca şi cum ar fi echidistant faţă de toate forţele politice. PSD se bucură de o majoritate mult pera confortabilă în raport cu greşelile pe care le face. PNL, în ciuda ajutorului, mai mult moral al preşedintelui, nu prinde consistenţă. În ritmul acesta este o iluzie debarcarea Guvernului Ponta la moţiunea de cenzură de vineri. Mai mult decât atât, preşedintelui i se pare că PSD intră în ultimul an de guvernare insuficient de erodat. Partidul lui Ponta s-a ţinut bine în faţa atacurilor, nu s-a lăsat intimidat de acţiunile DNA din ultimele luni, dovedind astfel că este acelaşi partid ca în urmă cu 10-15 ani când se opunea pe faţă acţiunilor justiţiei. Formula care exprimă cel mai bine situaţia în care se află social democraţia din România, formulă pe cale de a se consacra, este că stânga este reprezentată de un partid nereformat, cu accentuate reminiscenţe neo-comuniste. Lucrurile stau doar pe jumătate aşa. PSD a evoluat, însă rămâne tributar pe de o parte tradiţiei imprimate de Ion Iliescu, pe de altă parte fidel propriului electorat. PSD este forţat de adversari să se aşeze ideologic foarte la stânga. PNL are tot interesul să arate că PSD este un partid ne-european, care nu respectă nici cele mai elementare principii democratice. Faptul că însuşi primul ministru, în acelaşi timp şi şeful partidului, se sustrage justiţiei este dovada cea mai limpede că PSD este cu un picior în trecut. Asta este ceea ce trebuia demonstrat. Din acest punct de vedere trebuie înţeles demersul politic al PNL. Trebuia demonstrat că PSD este împotriva luptei împotriva corupţiei, că nu respectă actul de justiţie. În continuare ajutorul preşedintelui constă în a menţine presiunea pusă pe primul ministru prin declaraţii cât mai tranşante şi să-i ceară insistent demisia.
În felul acesta se vor departaja cele două tabere. PSD, pus în situaţia de a se apăra, va fi obligat până la urmă să renunţe la tendinţele liberale, iar PNL îşi va recupera punctele pierdute, în fapt măsurile promise de Iohannis, dar puse în practică de Guvernul Ponta. Acum se dă înapoi împrumutul. PSD se va aşeza în tiparele stângii tradiţionale româneşti, semireformate, iar PNL va recupera valorile tradiţionale ale dreptei, printre care la loc de frunte se află respectul şi încrederea în justiţie. Aşa ar trebui să evolueze lucrurile pentru a se despărţi apele de uscat, adică stânga de dreapta politică. În acest sens folosea Iohannis expresia “guvernul meu”, adică un guvern de dreapta, el însuşi considerându-se un om de dreapta.
În perspectiva unor alegeri, sondajele arată în linii mari o relativă egalitate între cele două tabere. PNL are un uşor avantaj datorat preşedintelui Iohannis, nu câştigat prin muncă proprie. PSD-ul are avantajul dat de rezultatele alegerilor din 2012. Majoritatea covârşitoare din Parlament este rodul valului USL din 2012. Structurile teritoariale ale PSD sunt mai puternice. PNL încă nu lucrează ca o forţă de sine stătătoare, sudura dintre cele două partide mai are fisuri, dar câştigă tot mai mulţi aderenţi. Deja se poate vorbi despre un echilibru de forţe. PSD are majoritatea în Parlament, dar nu mai poate face ce vrea. De exemplu cu toată majoritatea de care se bucură nu are curajul să schimbe legile care ar limita prerogativele DNA, de teama opiniei publice şi a cancelariilor străine. Acest lucru demonstrează că democraţia funcţionează în România, chiar şi de frică. Probabil că meritul este al opiniei publice care şi-a recâştigat rolul de factor de stabilitate în societate.
