Asculta acest articolSfârșitul de an este perioada bilanțurilor, a repornirii motoarelor pentru atingerea unor scopuri ceva mai înalte. Cum partidele sunt cele de care depinde dezvoltarea sau ruinarea unei țări, se înțelege că trebuie să ne fixăm atenția în primul rând asupra lor. Desigur, important pentru România în această perioadă este PNL, dar nici celelalte partide nu trebuie trecute cu vederea. Cine este considerat cel mai apropiat aliat al PNL? Prin natura lui, prin modul cum au conlucrat în opoziție, fără îndoială cel mai apropiat aliat al liberalilor ar trebui să fie USR.
Printre urări de bine și sărbători fericite, fiecare partid a mai strecurat câte o declarație politică, însă dacă nu cel mai activ, cel mai insistent partid de pe scena politică este în această perioadă USR. Dan Barna încearcă să recupereze terenul pierdut între alegerile europene și cele prezidențiale.
Născut dintr-o asociație civică nu rupt dintr-un alt partid, așa cum este cazul ALDE, Pro România și PMP, având mai degrabă simpatizanți decât susținători, multă vreme pe val, USR a intrat într-o fază de reflux. Lipsa unui program, datorată lipsei unei doctrine, îl plasează la marginea eșichierului politic, într-o zonă incoloră din punct de vedere ideologic. Poate fi considerat un partid de centru-dreapta la fel cum, așa cum deja s-a spus, poate fi o formațiune de sorginte neomarxistă.
Pot fi depistate elemente din toate părțile, ca să nu spunem din toate extremitățile. USR a crescut în umbra PNL, începând cu guvernul Cioloș. Susținut necondiționat de liberali, guvernul Dacian Cioloș a contribuit la erodarea PNL, care avea să piardă în mod rușinos alegerile parlamentare din 2016.
Desigur, fondându-și propria formațiune, Cioloș nu poate fi identificat cu USR, dar nici departe de partidul lui Barna. Însăși alianța celor două partide le trădează originea comună. Între USR și PLUS nu pot fi depistate diferențe fundamentale. Este doar o chestiune de orgolii personale, născute din neputința de a-și împărți puterea.
Prin ce se caracterizează USR și PLUS? Prin tenacitatea cu care fiecare lider revendică o poziție. Dacă USR pretinde pentru Nicușor Dan candidatura la funcția de primar general al Capitalei, același lucru îl cere și PLUS, invocând în mod pervers desemnarea democratică a candidatului, în urma unor sondaje. Așa se face că alianța USR-PLUS nu are încă un candidat pentru București, locul din care Nicușor Dan a pornit mișcarea, de fapt ideea de “salvare”.
De la intenția de a salva niște clădiri vechi din București la ambiția de a salva întreaga Românie este o cale lungă. Uniunea Salvați România, situată la antipod cu Frontul Salvării Naționale, conține cuvântul “salvare” care, în sine, induce ideea de front, de revoluție. Nu neapărat în sensul de răsturnare a regimului, ci de reașezare pe baze democratice a societății.
Un exemplu este insistența cu care USR cere alegerea primarilor din două tururi. Partidele mari se opun pentru că le este mai la îndemână să câștige mai multe primării prin alegerea dintr-un singur tur.
USR ar trebui să se impună prin ceva esențial. De exemplu PN|CD s-a remarcat prin Legea Lupu, prin restitutio in integrum. A murit cu ele de gât, nu a cedat pentru nimic în lume. PSD și-a făcut un cap de pod din creșterile salariilor și pensiilor.
Este capabil USR să moară cu alegerea primarilor în două tururi de gât? Liderii mai fac câte o declarație, mai scriu ceva pe paginile personale de facebook și cam atât.
Ceva mai greu se poate depista la PNL un țel, o idee fixă pentru care este gata să sacrifice totul.
Nici Pro România nu se remarcă printr-o fixație. Scopul final neascuns de Victor Ponta, a fost refacerea unui partid de stânga veritabil. Odată cu eliminarea lui Dăncilă, interimarul Ciolacu a sunat adunarea pentru cei plecați din partid din cauza lui Liviu Dragnea. Se reîntorc în PSD foștii premieri Mihai Tudose și Sorin Grindeanu. Se va reîntoarce și Victor Ponta?
