Asculta acest articolDe obicei reuniunile Consiliului European la care participă șefii de guvern sau președintele, cum este cazul României, au un foarte slab ecou. Uniunea Europeană încă nu este percepută de europeni ca un tot unitar. Cetățenii României se referă la instituțiile Uniunii ca la ceva străin, abstract care nu-i privește pe ei.
La o astfel de reuniune care are loc și în aceste zile participă președintele Klaus Iohannis.
Unul dintre subiectele dezbătute se referă la combaterea dezinformării în preajma campaniei electorale pentru alegerile ce vor avea loc la sfârșitul lunii mai.
Cum să fie combătută dezinformarea exact când este în plină desfășurare o campanie electorală, când se știe că tocmai atunci partidele sunt mai preocupate să-și toace adversarii? Cum să spui lucrurile cele mai dure despre cei cu care te bați pentru fiecare vot altfel decât exagerându-le defectele?
Dezinformarea la nivelul Uniunii Europene nu este ceva necunoscut. BREXIT-ul s-a desfășurat pe fondul unei dezinformări la nivelul uneia dintre țările recunoscute ca având o tradiție democratică de sute de ani. Dacă dezinformarea a funcționat în Marea Britanie, cum să nu se facă simțită în țări care au cunoscut dictaturi bazate exact pe pervertirea conștiințelor prin manipulări grosolane?
Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Croația, Lituania, România au stat aproape o jumătate de secol sub un regim dictatorial, iar Germania a trecut printr-una dintre cele mai dure dictaturi. Cetățenii acestor țări au simțit ce înseamnă dezinformarea, și totuși și în condițiile democrației de tip liberal se practică pe scară largă manipularea și dezinformarea.
Internetul, rețelele de socializare, mjloace de informare la îndemâna oricui, facilitează apariția știrilor false. Fiecare politician are ocazia să transmită informații care nu sunt în concordanță cu adevărul. Dezinformarea nu mai este atributul exclusiv al presei, ziare, radio, televiziune. Politicianul este omul care are un interes personal în a-și minimaliza adversarul.
Fiecare politician vrea să distrugă politicienii care nu sunt în același partid cu el. Cum altfel decât prin dezinformare își poate atinge scopul?
Dezinformarea nu înseamnă doar enunțuri false despre adversar. Punctele din programul unui partid pe care știe că nu le va putea realiza sunt tot dezinformări. Când un partid spune că va mări pensiile și nu le mărește se cheamă că a dezinformat cu bună știință. Când spune că va crea noi locuri de muncă, dar nu are nicio idee cum va reuși, se cheamă tot dezinformare.
Am putea afirma fără să greșim foarte mult că într-o campanie electorală o foarte mare parte din mesaje sunt promisiuni deșarte, deci tot dezinformări. Chiar faptul că se dezbate în cadrul Consiliului European despre combaterea dezinformării este în esență tot o dezinformare. Cum să-și distrugă politicienii propriile vehicule spre alegători?
O reală dezbatere despre cum poate fi combătut fenomenul dezinformării ar trebui purtată la nivelul asociațiilor de presă. Cei care spun că vor să combată dezinformarea sunt beneficiarii dezinformărilor. O dezinformare în masă se desfășoară exact în aceste zile: partidele și-au agățat afișele electorale, deși acest lucru este interzis până la începerea oficială a campaniei. Partidele au împânzit țara cu afișe electorale, la loc de frunte aflându-se PSD, dar și PNL, partidul lui Klaus Iohannis. A pretinde că vrei să combați dezinformarea este cea mai mare dezinformare.
