Image 1
Image 2

Trupa Harag a deschis stagiunea cu un thriller în premieră absolută: “Manka”

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol
Kovacs Nikolett în "Manka"
Kovacs Nikolett în “Manka”

Conducerea Trupei Harag Gyorgy a Teatrului de Nord a anunţat că va încerca să pună în scenă cât mai multe premiere absolute, piese proaspete şi moderne. A început acest demers la finalul stagiunii trecute cu “Hello, dr. Mengele” de Spiro Gyorgy şi a ales să dea startul noii stagiuni cu o piesă scrisă şi regizată de unul din cei mai importanţi oameni de teatru maghiari din România, Hathazi Andras.

Născut la Braşov în 1967,  Hathazi Andras este unul dintre cei mai apreciaţi actori din România. A studiat la Târgu Mureş, iar din 1992 este actor al Teatrului Maghiar din Cluj. Este profesor şi prodecan al Facultăţii de Teatru şi Televiziune a Universităţii “Babeş-Bolyai”. A interpretat roluri antologice în mari spectacole, precum “Unchiul Vania”, regizat de Andrei Şerban, Tamburul în “Woyzeck” montat de Mihai Măniuţiu, “Jacques sau supunerea”, înscenat de Tompa Gabor. Este doctor în teatrologie şi autor al unor studii şi volume de artă teatrală.  A jucat în patru filme şi a regizat două. Hathazi a primit peste 15 premii teatrale şi literare, între care două Premii UNITER.

12014996_1504786876486206_7739003966511225046_o

    Piesa “Manka” a fost publicată în volum în 2006 la Cluj şi este pusă în scenă pentru prima oară la Satu Mare, după un laborios proces de repetiţii în care autorul nu a lăsat nimic la voia întâmplării şi a construit un spectacol foarte modern, plin de referinţe textuale, proiecţii multimedia, schimbări de planuri, ieşiri din rol, atenţia sa extinzându-se inclusiv asupra marcării accentelor emoţionale din text în titrarea realizată de Agnes Tamas pentru publicul român. Într-o dezbatere care a urmat unei avanpremiere, Hathazi Andras spunea că a dorit să evoce în montarea sa teatrul german contemporan, cu trimitere la tradiţia lui Brecht, şi într-adevăr găsim în spectacol multe din clişeele obişnuite la Brecht, inclusiv inserturi muzicale care comentează, adesea sarcastic, acţiunea. Este un spectacol doct, de expert, dar destul de eterogen şi încărcat pentru spectatorul mediu. Pentru actori e un examen de virtuozitate, pe care aceştia îl trec cu brio.

Tragedia neiertării

Atmosfera piesei aminteşte de serialul “Twin Peaks”. Acelaşi amestec între real, ideatic şi supranatural, punctat cu texte biblice, şi un decor minunat amenajat de Cristian Gătina, în care uşile sunt doar pretexte de izolare a personajelor (şi vor fi dărâmate, simbolic, în punctul culminant al dramei).

12038609_1504786326486261_8326071585166351129_o

Foarte pe scurt, povestea: într-o curte închisă locuiesc profesorul Denes, aparent burlac, rivalul său de şah Aladar şi Manka, aparent soţia lui, o prezenţă spectrală, psihotică, muncitorul Jancsi, aparent fiul lui Aladar, şi soţia lui, Nusika (singura fiinţă pură din această cloacă de secrete), vecina Jolan, gură spartă, şi fiul ei Rudi, făcut cu unul din bărbaţii din curte, veţi vedea la spectacol care din ei. Aparent totul e bine, Denes şi Aladar joacă zilnic aceeaşi partidă de şah, dar într-o nefericită zi Denes mută altfel şi întreaga şandrama se prăbuşeşte, rivalităţile şi ranchiunele erup şi în cele din urmă se lasă cu sânge. Detaliile vă lăsăm să le descoperiţi pe scena Casei de Cultură, unde publicul trăieşte acest thriller psihologic la doi paşi de actori.

  Kovacs Nikolett este Manka şi înfioară prin asumarea totală a unui suflet devastat, monologul ei bazat pe Cântarea Cântărilor fiind unul din punctele esenţiale din spectacol. În contrapondere, Bogar Barbara face un joc foarte strâns, disimulând durerea Jolankăi după un sarcasm bine strunit, delicios, unul din cele mai bune roluri ale actriţei. Sandor Anna oferă un recital de dicţie şi o ingenuitate copilăroasă în partitura bietei Nusika, abuzată de toată lumea. Gaal Gyula construieşte gradat caracterul de vulcan pregătit de erupţie al (aparent) liniştitului Denes, care nu mai face faţă firului deşirat al dezvăluirii tainelor lui. Kanyadi Szilard, după multe personaje spâlcuite, oferă o prestaţie robustă, viscerală, în rolul naivului şi bine intenţionatului Jancsi. Marosszeki Tamas este crisparea întruchipată desenându-l pe sfârşitul Aladar, căruia lumea i se surpă accelerat. Poszet Nandor face un joc colorat, uşor şarjat, intrând în psihicul chinuit al lui Rudi.

12045361_1504787266486167_7374558570471659665_o

E un spectacol solicitant, dar care răsplăteşte efortul tuturor. Poate oferi noi înţelegeri cu fiecare (re)vizionare.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with