Tribunalul Satu Mare a dat o sentinţă severă, bazată doar pe declaraţiile, retractate, a doi minori. Unul dintre ei este retardat, cu un coeficient de inteligenţă (IQ) de 55

Asculta acest articol

În urma unor anchete şi judecăţi superficiale, doi cetăţeni sătmăreni, nevinovaţi, se află în detenţie din 28 septembrie 2015. După o primă sentinţă dată de Tribunalul Satu Mare în 5 octombrie 2016, dar desfiinţată de Curtea de Apel Oradea, dosarul este trimis spre rejudecare. Acelaşi tribunal îi condamnă din nou, în 8 mai 2017, pe Lingurar Bela la 18 ani, iar pe Varga Cristian la 5 ani. Deosebirea este că Varga Cristian primeşte o condamnare de 12 ani în primul proces şi de doar 5 ani la rejudecare, deci o reducere de 7 (!) ani.

În continuare, facem trimiteri la textul din Sentinţa penală nr. 69 din 8 mai 2017, dosar nr. 742/83/2016.

Concluzii care se bat cap în cap

Principala fractură logică în cercetare constă în faptul că anchetatorii susţin că uciderea unei femei de 81 de ani s-a produs în „două ture” (pag. 5, alineatul 4), respectiv de două grupuri de infractori.
Dintre cele două declaraţii contradictorii ale lui Toma Lajos Miklos (criminal dovedit), judecătoarea a optat pentru varianta care corespunde ipotezei iniţiale a anchetatorilor (care îi inculpă şi pe Varga Cristian şi pe Lingurar Bela). Astfel, în sentinţă (pag. 5, al. 1) scrie: „(…) cei doi inculpaţi (Toma Lajos Miklos şi Lakatos Giani – n.n.) (…) au admis că au fost la faţa locului împreună, au indicat că loviturile au fost aplicate în capul victimei în timp ce aceasta era în poziţie şezândă, deşi din declaraţia de suspect a lui Toma Lajos Miklos a rezultat că în momentul în care au intrat, victima era căzută jos”.

Deducţii şi interpretări controversate

Judecătoarea optează pentru varianta a doua, defavorabilă incriminaţilor, şi procedează la următoarea deducţie: „(…) fapt ce denotă că victima a fost ridicată şi aşezată pe fotoliu şi i s-au aplicat lovituri în cap într-un moment în care se afla în stare de agonie cauzată de loviturile anterior aplicate de inculpaţii Varga Cristian şi Lingurar Bela”.
Oare nu puteau făptaşii să o loveasă pe victima muribundă în poziţie culcată, numai „ridicată şi aşezată pe fotoliu”? La prima vedere, manevrele par absurde, dar ele au o ţintă cât se poate de logică: e ca şi cum criminalii ar fi făcut eforturi pentru ca toate etapele să corespundă cu ipoteza iniţială a anchetatorilor. Altfel spus, ca să poată demonstra implicarea lui Varga Cristian şi Lingurar Bela.
De asemenea (pag. 5 al. 3), se scrie: „inculpaţii Toma Lajos Mikllos şi Lakatos Giani i-au aplicat lovituri, lipsa de reacţie a victimei fiind explicată cu aceea că victima se afla deja în stare comatoasă”.
Ce rost aveau loviturile în cap aplicate asupra unei femei de 81 de ani „în agonie” şi „în stare comatoasă”? Nu o puteau jefui fără să o ridice şi apoi să o aşeze în fotoliu, iar în final să o omoare?
Este o interpretare clar forţată şi tendenţioasă, bazată pe declaraţii contradictorii. Asta ca să nu mai vorbim şi de ezitările anchetatorilor înşişi (pag. 3, al. 1): „Lingurar i-ar fi spus”; „i-ar fi cerut”, expresii care trădează o incertitudine bazată pe presupuneri.
Mai mult decât atât, nicio probă din anchetă nu îi inculpă pe Varga Cristian şi pe Lingurar Bela. În schimb, există probe indubitabile în incriminarea adevăraţilor vinovaţi: Toma Lajos Miklos şi Lakatos Giani.
De asemenea, în sentinţă nu este menţionată o posibilă probă: chiştoacele de ţigări, aflate în scrumiera din casa victimei.
În ceea ce priveşte declaraţia martorei Sugar Maria Lisa, rezultă din sentinţă (pag. 11, aliniat 8) că „nu a fost la locuinţa victimei şi nu cunoaşte unde se află aceasta”. Acest neajuns (la fel ca în cazul lui Varga Cristian) se putea clarifica prin reconstituirea crimei, ceea ce anchetatorii au omis.
Până şi testul poligraf infirmă concluziile finale din sentinţă: la „Lingurar Bela testul a ieşit negativ”, în timp ce la Lakatos Giani (criminal dovedit) „a ieşit pozitiv” (pag. 6, al. 3 şi 4).
Mai mult, declaraţia lui Varga Cristian infirmă concluziile din raportul de autopsie, reluate în sentinţă (pag. 6, al. 8): „susţine că i-ar fi aplicat lovituri peste picioare, fapt infirmat de raportul de autopsie întrucât pe picioarele victimei nu au fost identificate niciun fel de urme”. Iată cât de mult poţi să te bazezi pe declaraţiile unui copil cu facultăţile mintale reduse.
Alte probe care ar fi elucidat cazul ar fi fost audierea martorilor: Rednic Constantin (care i-a dat o sumă de bani lui Varga Cristian în preziua crimei) şi Ungvari Tibor (ar confirma data şi ora prezenţei lui Varga Cristian, Lingurar Bela şi Sugar Maria Lisa la o terasă din vecinătatea casei sale).
Sentinţa conţine şi alte afirmaţii neconforme realităţii. Se scrie: (pag. 4, al. 13) „Urmare a celor constatate în raportul de expertiză menţionat, s-a procedat la audierea lui Toma Lajos Miklos”. Nu. Audierea nu s-a făcut ca urmare a raportului de expertiză, ci s-a făcut după 6 luni de la comiterea faptei, ca urmare a anchetei jurnalistice realizate de lt.col (r) Ioan Coroian. El a depistat adevăraţii făptaşi în 9 martie 2016, aşadar după 6 luni, apoi i-a denunţat, iar pe 11 martie 2016 (după doar două zile), Toma Lajos Miklos şi Lakatos Giani au fost arestaţi. Însă acest lucru este trecut sub tăcere.
(Ioan Coroian este avantajat de faptul că a fost poliţist timp de 10 ani în Micula, aşadar cunoaşte oamenii şi topografia locului, dar procuroarea de caz nu şi-a făcut timp să-l audieze când a solicitat acest lucru).
Cu toate acestea, Varga Cristian şi Lingurar Bela, deşi nevinovaţi, nu au fost puşi în libertate. Ba mai mult, au fost condamnaţi şi la rejudecare.
O recercetare a crimei, făcută de alţi anchetatori, ar garanta obiectivitate în concluzii şi ar pune în evidenţă pista greşită pe care au pornit iniţial anchetatorii, respectiv arestarea a doi nevinovaţi. De fapt, acoperirea acestei greşeli este miza anchetatorilor.

Portretele învinuiţilor

În cele ce urmează, redăm situaţia fiecărui arestat în parte (care oferă indicii suplimentare, relevante pentru caz), cu trimiteri la textul din sentinţă.

Varga Cristian

În urma unui concurs de împrejurări, anchetatorii au pornit investigaţiile pe o pistă greşită, arestând două persoane nevinovate pe baza unor declaraţii luate de la un minor cu retard mental – Varga Cristian. Cităm din sentinţă, pag. 7, aliniat 1: „are un intelect scăzut (IQ 55)”.
Varga Cristian deţine certificat (nr. 946 din 9 nov. 2011), eliberat de Comisia pentru protecţia copilului de pe lângă Consiliul Judeţean Satu Mare, prin care este încadrat în grad de handicap mediu. De altfel, el este total analfabet. După cum ne-a spus tatăl său, declaraţiile lui Cristian au fost redactate la calculator de poliţişti, el neştiind să scrie. Doar a semnat, explicându-i tatălui său că poliţiştii i-au promis că îl vor lăsa liber dacă semnează.
De altfel, Varga Cristian şi-a retractat declaraţiile iniţiale, spunând că au fost „date la presiunea organelor de poliţie” (pag. 10, al. 11). Cu toate acestea, pe declaraţiile sale se bazează sentinţa de condamnare a două persoane.
Iniţial, el a fost condamnat la 12 ani, iar în sentinţa de rejudecare a fost condamnat la 5 ani.

Sugar Maria Liza

Este minoră (13 ani, la data evenimentului). Declaraţia sa a fost luată după circa 10 ore de anchetă, aşadar fiind obosită. Ea a declarat în media că poliţiştii i-au pus în faţă declaraţia lui Varga Cristian, cu precizarea „nu are rost să nu recunoşti fiindcă Varga zice că şi tu ai fost”. În aceste condiţii, zice Sugar „am semnat plângând”. De altfel, şi în sentinţă (pag. 11, aliniat 8) scrie următoarele: „Martora Sugar Maria Lisa (…) nu-şi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale (…) insistând asupra faptului că nu a fost la locuinţa victimei şi nu cunoaşte unde se află aceasta”. Nu era relevantă şi lămuritoare o reconstituire a cazului?

Lingurar Bela

Celălalt inculpat, Lingurar Bela, condamnat la 18 ani de detenţie, nu a recunoscut de la bun început că ar fi implicat în crimă. Nu că „a refuzat constant să facă orice fel de declaraţii”, aşa cum scrie în sentinţă (pag. 7, aliniat 1), ci nu avea ce să declare din moment ce nu a participat la crimă. De altfel, el este singurul care „şi-a menţinut poziţia pe care a avut-o şi în primul ciclu procesual” (pag. 10, al. 8). Şi testul poligraf a ieşit negativ, conform textului din sentinţă, amintit mai sus.

Concluzii

Condamnarea s-a bazat exclusiv pe declaraţiile a doi minori, dintre care unul grav handicapat, fără nicio altă probă.
Judecătoarea a preluat necritic toate concluziile anchetatorilor, care porniseră iniţial pe o pistă greşită, dar nu au acceptat să revină nici când au fost descoperiţi adevăraţii făptaşi. Pentru a nu li se descoperi greşeala, au preferat cu toţii – anchetatori şi instanţe – să potrivească faptele după ipoteze, nu invers. Rezultatul a fost condamnarea a două persoane nevinovate.

Neglijenţe în redactare

În afară de erorile de conţinut, textul sentinţei, redactat pe 23 de pagini, este deosebit de prolix, fapt care îngreunează înţelegerea. Câteva exemple: la pag 6, alineatul 1 găsim un pomelnic de peste zece nume (pe 7 rânduri), absolut irelevante pentru cercetare. La pag 7, alineatul 2 – se relatează o întâmplare, pe 18 rânduri, care nu contribuie cu nimic la elucidarea cazului. Propoziţia „minora care nu răspunde penal” se repetă de patru ori (în pag. 2 şi 3).