Asculta acest articolBăsescu-Ponta-Antonescu. Primul a fost arbitru al vieții politice aproape un deceniu. Ultimul tinde să devină arbitru, însă nu pentru întreaga scenă politică. Antonescu se oferă să fie arbitrul unui meci de lupte greco-romane fără reguli dintre președinte și premier. T. Băsescu a preluat de la Antonescu afirmația că Ponta și-a pierdut controlul. Prin urmare avem de-a face cu un arbitru părtinitor. Dar același arbitru îl lovește sub centură și pe Traian Băsescu.
Ce să spui despre această bătaie de stradă care se întețește în Săptămâna patimilor? Tuturor li s-ar putea pune întrebarea: “Voi credeți în Dumnezeu?”. Niciunul nu ar face greșeala lui Ion Iliescu recunoscând că sunt atei. Cei trei sunt politicieni versați, spun ceea ce cred că așteaptă publicul de la ei. De data aceasta s-au înșelat. Au uitat pur și simplu că se află în Săptmâna Mare. După ce scot din gură, putem fi siguri că nu postesc. După ce vorbe își aruncă unul altuia, putem fi siguri că nu respectă precept moral “Iubește-ți aproapele”.
În mâinile acestei nefericite triade se află destinele a milioane de suflete. În interiorul acestui triunghi strâmb, se desfășoară viața politică din România. Unul, Traian Băsescu, va ieși peste câteva luni din scenă. Dar nu se lasă dus așa de ușor. A amenințat că va încerca să fie prim ministru. Altul, Crin Antonescu, s-a aliat cu cel de-al treilea pentru a-l da jos pe Băsescu, însă pe drum s-a răzgândit și s-a transformat din prieten în dușman. În sfârșit, Victor Ponta, s-a obligat printr-un contract că îl va face președinte pe Crin Antonescu, însă a dat semne că nu-și va respecta cuvântul. Drept urmare, USL s-a spart, ca un pahar trântit de perete într-o crâșmă.
Fiecare dintre cei trei au păcate, unele la vedere, altele bine ascunse. Unele pot fi iertate. Lui Traian Băsescu nu i se pot ierta salariile tăiate.Victor Ponta, mult mai tânăr, încă neîmbătrinit în rele, nu i se va ierta scumpirea benzinei.
Păcatul accizării îl va urmări până la sfârșitul carierei politice. Lui Crin ce nu i se iartă? Faptul că nu se poate scula devreme? Faptul că pare să i se fâlfâie de orice? Superficialitatea este într-adevăr incompatibilă cu funcția spre care tinde.
Dacă ar fi să alegi între cei trei și dacă ai avea puterea să nu alegi, cu siguranță nu l-ai alege pe niciunul dintre ei. Ai prefera să lași țara fără președinte, fără prim ministru, și, în ultima vreme, fără bufon. Cum se spune, când trei se bat, câștigă al patrulea. Problema este că nu se vede la orizont cel de-al patrulea. :i dacă, totuși, există, ar putea fi tot un fariseu.
Deși în partidele politice sunt înscriși sute de mii de cetățeni, nu apare de nicăieri personajul providențial, salvatorul. Traian Băsescu are tendințe mesianice, însă mai degrabă a fost un Barabas, salvat de popor nu o dată, ci de trei ori. A trecut peste un referendum de suspendare cu fruntea sus, a câștigat un rând de alegeri când jumătate din țară îi era împotrivă, și a scăpat de a doua suspendare cu ajutorul Judecătorilor.
Ceilalți doi nu au trecut prin cele trei încercări, rezervate marilor luptători. Au o singură victorie la comun, dar și de aceea și-au bătut joc.
Săptămâna Patimilor va trece, iar Domnul va muri pe cruce și va învia a treia zi după Scripturi, fără rugăciunile și pioșenia nefericitei triade Băsescu-Ponta-Antonescu. Cum altfel am putea încheia decât cu un “Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”?
