Image 1
Image 2

Triada Ciucă-Iohannis-Ciolacu faţă-n faţă cu liderii sindicali ai profesorilor. Cine pe cine păcăleşte?

Sigla Informatia Zilei
Triada Ciucă-Iohannis-Ciolacu faţă-n faţă cu liderii sindicali ai profesorilor. Cine pe cine păcăleşte?
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Împreună, dar în fapt separaţi, cei trei bărbaţi în mâinile cărora este soarta a milioane de cetăţeni români, sunt în faţa celei mai dificile sarcini din cariera lor politică: să mărească sau nu salariile profesorilor.

Pentru prima oară după zeci de ani se pune problema unei salarizări unitare. De ce anumiţi bugetari au salarii uriaşe, iar alţi bugetari, cum sunt profesorii, au salarii mici?

Cum s-a ajuns la această diviziune a muncii? De ce un absolvent de drept să aibă un salariu de câteva ori mai mare decât un absolvent al altei facultăţi de filologie, istorie, matematică, fizică? De ce un militar să se pensioneze la 45 de ani, iar un cadru didactic la 65 de ani?

În sfârşit, de ce au apărut aşa-zisele pensii speciale, neacoperite de contributivitate, de câteva ori mai mari decât salariile?

Când se va găsi un răspuns la aceste anomalii se va înţelege natura statului român, edificat în ultimii 33 de ani, după căderea regimului comunist, de tristă amintire, în timpul căruia era stabilit un raport de unu la cinci între salariul cel mai mic şi salariul cel mai mare din România.

Care este raportul acum? Imposibil de stabilit. Dacă directorul ANRE are un salariu lunar de 12 000 de euro cu cine ar trebui să-l comparăm? Cu salariul de încadrare a unui profesor debutant?

Toate minţile economiştilor la un loc, la care putem adăuga şi minţile politicienilor, nu pot găsi o explicaţie logică la aceste anomalii. Aşa au fost făcute legile din ultimii zeci de ani. Românii sunt împărţiţi în adevărate clase sociale, ca în manualele de socialism ştiinţific marxist-leniniste.
Până la urmă se ajunge la vinovat: clasa politică.

Da, clasa politică a adus România în acest hal. Suntem în sezonul cireşelor. Se spune că dacă vrei să măn]nci cireşe fără viermi cel mai simplu este să nu verifici fiecare cireaşă. Cine a infectat societatea post-comunistă? Fiecare guvern care s-a perindat pe la palatul Victoria are propria parte de vină.

Acum, din întâmplare, cei care trag ponoasele sunt PNL şi PSD reprezentate de triada Iohannis- Ciucă-Ciolacu. Problema este că şi sub conducerea lor s-a continuat spirala nedreptăţilor sociale. La unii dau, la alţii nu. Chiar în aceste zile de grevă continuă să crească salariile anumitor categorii socio-profesionale. După ce criterii? Pe criterii electoral-politice. Fiecare partid încearcă să-şi fidelizeze alegătorii, să-şi crească bazele electorale oferind privilegii şi avantaje financiare unor anumiţi bugetari.

Nu ştiu cum şi prin ce vor rămâne în istorie cei trei veritabili farisei politici. Ce se poate discerne din declaraţiile, din poziţiile preşedintelui Iohannis, ale liderilor PNL şi PSD, Nicolae Ciucă şi Marcel Ciolacu?

Preşedintele Iohannis spune că “greva generală a durat un pic prea mult”. Nicolae Ciucă a semnat o ordonanţă de urgenţă prin care profesorilor li se acordă o mie de lei la salariul de acum.

Consiliul legislativ vine şi spune că majorarea asta prin ordonanţă de urgenţă este neconstituţională. Marcel Ciolacu se remarcă prin refuzul de a prelua funcţia de prim ministru până nu e rezolvată criza din Educaţie.

Nu se putea ca pe marginea acestei crize să nu apară speculaţii.

Cineva, se spune, îi manevrează pe liderii sindicali. Ei sunt parte a unui complot.

Această grevă generală ar deschide calea viitorului preşedinte al României, nimeni alta decât fosta şefă DNA, Codruţa Kovesi. Evident, ajutată de generalul Coldea, eminenţa cenuşie, părintele tandemului SRI-DNA.

Din ecuaţia structurii viitoarei puteri nu poate lipsi AUR. Se spune că PSD pune la cale o alianţă toxică cu partidul lui George Simion. Dar dincolo de aceste speculaţii se află o realitate crudă< profesorii sunt prost plătiţi. Ioahnnis, Ciucă şi Ciolacu au obligaţia să pună pe picior de egalitate toate categorile sociale, după importanţa lor socială, culturală, istorică până la urmă.

Există ceva mai important într-o ţară decât educaţia? Nu. De aici trebuie pornit. Din păcate, actualii conducători politici ai României nu pot înţelege acest adevăr simplu.

Aşa cum nu l-au înţeles nici predecesorii lor.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with