Asculta acest articolPartidele de opoziție își modelează discursurile după o agendă proprie, ignorând aproape cu totul acțiunile guvernului, altele decât cele legate strict de coronavirus.
Este destul de greu să găsești un fir roșu care să lege într-un tot unitar PSD cu Pro România sau chiar și cu ALDE. Luate împreună, partidele de opoziție nu pot pune bazele unui program de guvernare. Fiecare trage la propria căruță, mai mult sau mai puțin șubrezită.
Deși PSD anunță din ce în ce mai insistent că va depune o moțiune de cenzură, nu promite că va majora pensiile de la 1 septembrie cu 40%. Victor Ponta ocolește subiectul majorării pensiilor, în vreme ce Călin Popescu Tăriceanu se axează pe respectarea libertății de mișcare, a unei relaxări mai largi în timpul pandemiei.
Trei partide, trei direcții. În eventualitatea că moțiunea va fi votată și de UDMR, avem deja o a patra direcție, care ar trebui să fie comună. Aceasta nici măcar nu se prefigurează.
O primă și grăbită concluzie ar fi că opoziția nu va depune moțiunea de cenzură. Ar fi o sinucidere curată să vină la guvernare atâta vreme cât partidele acestea nu numai că nu sunt legate printr-un program comun, dar sunt și adversare la locale.
PSD are nevoie de tema moțiunii pentru a-și menține primarii aproape, pentru a le da senzația că în curând vor veni la guvernare.
Pro România, dimpotrivă, are tot interesul ca PSD să fie prins de alegerile locale în opoziție pentru a-i mai lua din primari.
Cum sondajele nu-i sunt favorabile, ALDE își dorește să intre în alegeri în alianță cu PSD. Toate partidele mici, sau partidele-satelit, au sfârșit prin a fi tractate de PSD în parlament. Am da aici exemplul alianțelor PSD-PC și PSD-UNPR. Mai există Partidul Conservator? Dar UNPR? Va avea aceeași soartă și ALDE? Are altă opțiune?
Istoria nu se scrie dinspre partidele mici spre cele mari. Ele dispar așa cum au apărut, într-o anumită conjunctură.
Greșim socotind că opoziția este formată din trei partide, care la o mai atentă analiză vedem că merg în patru direcții. Există și a patra forță care, de data aceasta, nu se aliniază politicii guvernamentale.
Iată, USR-PLUS anunță că are candidați proprii pentru primăriile de sectoare din București. Așadar aliatul care trecea drept cel mai apropiat de PNL merge la Primăria Generală a Capitalei cu un candidat comun cu PNL, dar vrea să meargă separat la sectoare. Ce fel de alianță este asta? Una pe bucăți.
Presupunând că PSD va înainta o moțiune de cenzură în urma căreia guvernul PNL va cădea, ce poziție va adopta Pro România, care a ales să lupte pe două fronturi, pe de o parte cu PSD, pe de alta cu PNL?
Atâta vreme cât Victor Ponta își extrage voturile din bazinul electoral al fostului său partid, principalul adversar al Pro România la alegerile locale rămâne PSD.
Raportul PSD – Pro România se înscrie în aceleași coordonate politico-electorale cu relațiile de prietenie-adversitate dintre PNL și USR-PLUS.
Pe scena politică sunt două tabere politice distincte, dezbinate în interior, neunite în exterior. Practic nu există nici stângă, nici dreaptă unită.
Dacă mai punem la socoteală și luptele interne din interiorul acestor partide, mai cu seamă din PSD, avem un tablou al haosului care s-a instalat în politica românească după alegerile prezidențiale. Privind spre Cotroceni vom constata că este insuficient spus “trei partide, patru direcții”. Există nenumărate direcții.
Se vorbește că în PSD ar exista un grup care primește ordine de la Cotroceni. În același timp, USR-PLUS se îndepărtează tot mai mult de președintele Iohannis.
Despre ce fel de proiecte majore mai putem discuta atâta vreme cât nu găsim nici măcar două partide care trag în aceeași direcție?
La modă par să fie, și în politică, mutațiile specifice noului coronavirus care dă atâta bătaie de cap omenirii.
