Asculta acest articolCu un Florin Cîțu absent la una din ultimele rude de negocieri, cele trei partide anunță că 99,99% din probleme s-au rezolvat. Liderii celor trei partide se prezintă luni la Cotroceni cu o singură propunere de prim ministru. După toate semnalele a fost acceptată propunerea PNL. Așadar, președintelui Iohannis i se va cere să-l desemneze pe generalul Nicolae Ciucă cu formarea noului guvern.
La sfârșitul săptămânii se produsese o sincopă. PSD și PNL își doreau ministerele cu bani, respectiv Finanțele, Fondurile Europene, ministerul Dezvoltării, dar și Justiția. UDMR s-a supărat, iar Kelemen Hunor a declarat că dacă i se ia ministerul Dezvoltării nu mai intră în guvern.
Desigur, pentru partide este important ce minister conduc, nu însă și pentru populație. În această perioadă ceea ce contează este instalarea unui guvern cu deplină putere de decizie. Este o foarte grea perioadă. Se poate vorbi mult și bine despre schimbările ce vor veni, însă acum prezentul este mai important decât viitorul. Acum se moare, acum se scumpesc toate produsele, de la fier la pâine, acum se întrevede o criză alimentară, acum sistemele medicale din toate țările nu mai fac față valurilor succesive de Covid.
Dacă partidele seamănă între ele, diferențele doctrinare și ideologice fiind șterse de realitatea dură, nu același lucru se poate spune despre lideri, despre politicienii cu putere de decizie care conduc actualele partide parlamentare.
Între un Florin Cîțu și Marcel Ciolacu sunt mai multe diferențe decât între PNL și PSD. Problema este că se cunosc prea puține lucruri despre ei ca să poți face o comparație. Florin Cîțu a condus câteva luni de zile guvernul, însă prins într-o dificilă campanie electorală internă nu și-a putut demonstra capacitatea managerială, de om de stat. Aproape concomitent cu obținerea funcției de președinte al PNL și-a pierdut și funcția de șef al guvernului.
Marcel Ciolacu nu făcut niciodată parte dintr-un guvern, fiind în timpul foștilor președinți ai PSD o figură marginală.
În deplină cunoștință de cauză, nu se putea paria nici pe unul, nici pe altul. A apărut o variantă, de dincolo de politica profesionistă, generalul Nicolae Ciucă.
Și în cazul lui, ne aflăm tot pe un teren necunoscut. Își va exercita funcția de șef al guvernului cu o disciplină cazonă? Nu știm însă multe nici despre noua disciplină militară. Și acolo, la fel ca în alte instituții militarizate, s-a făcut simțită democrația și nu se mai stă în poziție de drepți.
Într-un guvern de coaliție premierul devine un executant al deciilor luate de liderii partidelor componente. Viitoarea guvernare va fi puternic marcată de personalitatea unui Florin Cîțu și Marcel Ciolacu, precum și a oamenilor din cercul lor restrâns, a prim-vicepreședinților, a birourilor politice ale PNL și PSD. Doar președintele UDMR va face parte din guvern, Kelemen Hunor păstrându-și funcția de vicepremier.
Un guvern cam de tristă amintire datorită luării deciziilor în cadrul unui grup de dinafara Executivului, a fost guvernul CDR – USD – UDMR, condus întâi deVictor Ciorbea, apoi de Radu Vasile, iar la sfârșitul mandatului de Mugur Isărescu. 1996-2000 a fost o perioadă frământată, dar din alte cauze decât cele din perioada actuală.
Încă un element comun: președintele Emil Constantinescu voia să pară că se ține departe de guvern, dar voia să se știe că el este cel ce decide. Cam la fel ca președintele Klaus Iohannis. Unul din demolatorii coaliției din timpul mandatului lui Emil Constantinescu a fost Traian Băsescu. Acum acest rol este preluat de Ludovic Orban. Partidul pe care vrea să-l înființeze va funcționa ca un refugiu pentru liberalii nemulțumiți.
PNL, spre deosebire de PSD, se află într-o criză pe care nu a reușit să o depășească nici după congres, nici în timpul negocierilor pentru formarea unei noi coaliții de guvernare.
Pe lângă criza internă, PNL are un redutabil adversar și în USR. Probabil și anti-vacciniștii își vor manifesta nemulțumirile tot împotriva PNL, dar fiind faptul că acest partid deține funcția de prim ministru.
La formarea unui guvern de coaliție, din păcate, se pornește de la intenția, desigur nemărturisită, de a-ți păcăli partenerii.
În cazul de față, oare cine pe cine păcălește? Important este să nu fie păcălită populația.
