Asculta acest articolNu exista campanie electorală despre care să nu se spună, la declanșarea ei, că va fi cea mai murdară, cea mai mizerabilă din câte au fost până atunci. Excepție face prima campanie electorală, din 1990, care într-adevăr a fost cea mai murdară, însă pe vremea aceea nu existau termeni de comparație. Manipulările de atunci, minciunile grosolane, persistă până în ziua de azi. Sloganele de atunci au făcut epocă. Nu ne vindem țara. Vin moșierii să–și ia pământurile înapoi.
Semnul egal pus între partidele istorice și legionari, au rămas în mentalul colectiv, și-au pus amprenta pe întreaga epocă post comunistă.
Toate campaniile sunt murdare. Nici nu pot fi altfel judecând după calitatea clasei politice. Depinde însă cine spune întâi că viitoarea campanie electorală va fi mizerabilă. De regulă această constatare este apanajul opoziției. Cununa de lauri pentru acest sezon i se cuvine doamnei Alina Gorghiu.
Nu numai că a zis-o prima, dar i-a reușit și cea mai inteligentă frază de când este copreședintă PNL. Constatarea dumneaei că trebuie să ne așteptăm la una dintre cele mai mizerabile campanii electorale nu poate fi contrazisă. Miza este atât de mare încât se va trece peste cadavre. Câștigătorul ia totul, iar cel ce pierde pierde totul pentru următoarea perioadă de patru ani. Nu există jumătăți de măsură. Pe cât de mare este miza, pe atât de slabi sunt concurenții.
Partidele sunt niște adevărate cazemate închise pe dinăuntru. Nu poate pătrunde nimeni decât dacă este mai slab pregătit decât șeful. Și dacă este loial, lingușitor și nu pune niciun fel de probleme. Partidele lucrează practic cu personal necalificat. Se aleg oameni cei mai slab pregătiți profesional pentru ocuparea tuturor funcțiilor care pot fi repartizate pe criterii politice. Aceasta este marea problemă. De aici decurg toate relele, inclusiv corupția.
Cu oameni slab pregătiți nici nu se poate face decât o campanie murdară. Ce altceva să spună un candidat decât să-l înjure pe celălalt? Iată însă că partidele nici măcar nu sunt în stare să–și desemneze candidații. Este greu de ales chiar și dintre mediocri.
Iar o strategie, spune aceeași doamnă Gorghiu, nu se poate face până nu ai desemnat oficial candidatul. Logică perfectă. Dar cine oprește PNL să nu-și desemneze candidații? Sau oricare alt partid cu pretenții ce motive are să nu-și desemneze candidații cu cel puțin trei luni de zile înainte de alegeri?
Toate partidele sunt în întârziere. Este o dovadă de neseriozitate, de lipsă de respect față de alegători. Partidele au și o scuză. Nu scot candidații pentru a-i proteja, pentru a nu-i supune atacurilor din partea adversarilor. Adică este mai importantă integritatea candidatului decât dreptul alegărilor de a cunoaște cine este și ce poate respectivul candidat? Este o scuză jalnică. Pe de altă parte, chiar și fără să fie oficial desemnați, candidații se atacă între ei cu o virulență rar întâlnită.
Slab organizate, conduse de lideri fără autoritate, dar care instituie în interior o adevărată dictatură personală, partidele rămân totuși singurele instituții care pot oferi societății o direcție de dezvoltare. Bune, rele, cu ele trebuie să mergem mai departe. Capabili sau incapabili nu ai altă variantă decât să-i alegi pe candidații pe care îi propun aceste partide.
Dacă apar mai devreme, chiar și dintre cei răi se poate alege cel mai puțin rău. Cu condiția să ai suficient timp să-i cunoști mai bine. Alina Gorghiu vorbea despre o strategie. Alegătorii sunt mai modești, ei nu au nevoie decât să-i cunoască din timp pe cei care le cer voturile.
