Image 1
Image 2

Țintele anului 2018: desemnarea candidaților prezidențiali

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

S-ar părea că singurul politician care-și termină anul în forță este Călin Popescu Tăriceanu. Președintele Senatului a ales să fie purtătorul de cuvânt al celor care nu se lasă intimidați de avertismentele ambasadelor străine îngrijorate de modificiările aduse legilor Justiției. Deplângând faptul că s-a ajuns ca ambasadele să se informeze de pe facebook, liderul ALDE îl atacă frontal și pe președintele Iohannis. Îi reproșează acestuia că nu răspunde atacurilor externe la adresa României, “în fibra lui cea mai adâncă fiind comunist”.

Același Tăriceanu aprostrofează atitudinea USR din parlament catalogând cel mai tânăr partid ca fiind unul lipsit de experiență, cu o “precară pregătire politică”.

Mai rar sau aproape deloc nu este atacat PNL. Tăriceanu privește cu un ochi spre liberali. Punând cap la cap direcțiile de atac, precum și zonele protejate, am putea observa că se pun bazele unui program. La ce să-i folosească un program unui politician situat la vârful coaliției de guvernare? Ideile sunt simple și vin în întâmpinarea unor sentimente tot mai pronunțate în rândul unei părți a populației. Acestea ar fi: nemulțumirea față de amestecul tot mai des în treburile interne ale țării, tratamentul aplicat firmelor românești în raport cu firmele străine, lipsa de reacție a președintelui Iohannis la diferitele problemele de interes național.

Este prea mult dacă am sugera că liderul ALDE își pregătește candidatura la președinție? Fie și atitudinea față de Klaus Iohannis îndreptățește o astfel de aserțiune. PSD, pe cât de mare partid este, pe atât de nehotărât este în privința unui candidat la președinție. Liviu Dragnea are tinicheaua condamnării. Și nu pare să aibă anvergura necesară preluării celei mai înalte funcții în stat. Ar mai exista Gabriela Firea, dar  nu există o unanimitate în PSD privind candidatura ei. Pe de altă parte, în turul doi se crează ad-hoc o alianță anti-PSD care face imposibilă victoria unui candidat de stânga la președinție.

Nu doar teoretic, dar și practic Călin Popescu Tăriceanu poate fi o soluție. Întorcându-ne însă în istoria recentă constatăm că orgoliul PSD este prea mare pentru a renunța la un candidat propriu. Episodul Crin Antonescu este definitoriu pentru atitudinea pe care o afișează PSD în preajma alegerilor prezidențiale. I se umflă orgoliul și își încearcă norocul spunându-și că de data aceasta poate reuși. Năstase, Geoană, Ponta sunt trei mari învinși. Cel de-al patrulea, care prin poziția lui este Dragnea, probabil își spune că va rupe blestemul. Dacă se decide să caute o soluție de compromis, fără îndoială persoana cea mai calificată în acest moment este Tăriceanu.

Eventuala lui candidatură depinde de mai mulți factori. În primul rând de reușita sau eșecul legilor justiției. În al doilea rând de implementarea unor măsuri de dreapta în programul guvernului de stânga. În al treilea rând de modul în care se va relansa Klaus Iohannis în campania prezidențială pentru al doilea mandat.

Situația opoziției nu este una de invidiat. În acest moment se bazează doar pe două elemente: protestele din stradă și un candidat prezidențial sigur, cu posibilități reale de a-și reînoi mandatul. Lipsa unui program, ca o alternativă la actuala guvernare, face din opoziție doar un element decorativ. În elaborarea programului său electoral, început deja, președintele Iohannis va fi nevoit să cuprindă și elementele  concrete ale unui program de guvernare mai bun decât al PSD. Altfel poate câștiga un al doilea mandat, dar tot degeaba. După  cinci ani de opoziție, la care se adaugă încă vreo 7 ani tot de opoziție ai lui Băsescu, la ce mai pot folosi încă cinci ani de opoziție prezidențială față de guvern?

Sigla Informatia Zilei

Chibzuitul Nicolae Ciucă

Deciziile bune se iau în ziua de luni, la începutul săptămânii. Astfel a procedat domnul Nicolae Ciucă. Le-a cerut miniştrilor şi secretarilor de stat liberali să facă o analiză rapidă pentru a indentifica măsuri concrete privind reducerea cheltuielilor bugetare ale instituţiilor publice.

Reforma începe să semene a reformă

Începută cu înăsprirea legislaţiei fiscale pentru companiile private, evident revizuită în sus, reforma demarată de guvern a ajuns la momentul adevărului: diminuarea cheltuielilor publice.