Asculta acest articolDupă ce Dacian Cioloș își va fi terminat mandatul scurt, imaginea tehnocratului român va fi cu totul alta. Până la actualul guvern, la fel ca în cazul alegerilor uninominale, se credea că soluția ieșirii din impas este desemnarea unor miniștri din mediul privat care nu au niciun fel de angajament politic. După demisia lui Ponta, ținta a fost atinsă. România s-a ales cu un guvern de tehnocrați aleși pe sprânceană. Au fost aduși oameni de la marile companii transnaționale, specialiști din structurile europene, personalități din țară, oameni cu notorietate și cu un statut de profesioniști. În mai puțin de zece luni, au fost schimbați nouă miniștri. Pentru încă vreo doi se cere demisia pentru gafele pe care le-au făcut.
Probabil că guvernul tehnocrat va rămâne unul de tristă amintire. Nu a făcut treaba pentru care s-a angajat. De fapt, nici nu știm ce s-a așteptat în mod concret de la ei. Nu s-a impus niciunul ca o mare personalitate. Parcă a tunat și i-a adunat. Această echipă este o chintesență a mediocrității, uneori agresivă, alteori impasibilă, indolentă. În vârful acestei piramide ridicole, premierul Cioloș pare o pasăre rară. Nu știm dacă va deveni o pasăre phoenix, dar tinde sau este tras spre statutul de vietate care renaște din cenușa pe care o lasă în urmă. Poate fi comparat doar cu Mugur Isărescu. Pare făcut din același aluat, dar cu altă destinație. De exemplu din același aluat poți face și pâine și plăcinte, adăugând câteva ingrediente.
La ce sunt buni oameni, personalități de felul acestora? Ei au o singură calitate, emană siguranță, dau senzația că acolo unde se află ei este asigurată stabilitatea. Dar cu o floare nu se face primăvară. Totuși, politica se pare că ar contrazice această opinie. Un partid poate crește dacă are un lider, un singur lider, care adună în jurul său tot felul de figuri. Din acest punct de vedere Mugur Isărescu a înregistrat un eșec total. Desemnat candidat prezidențial în anul 2000, nu a fost capabil să tragă după el căruța cam hodorogită a CDR. La fel cum proceda PNȚCD în urmă cu 16 ani, PNL mizează pe Dacian Cioloș. Trage de el, face tot felul de tumbe ca să-l atragă în partid. Mai mult decât atât, le face curte și miniștrilor, ignorând realitatea. Tehnocrații politici nu au nicio valoare electorală. Ei nu pot aduce voturi pentru că nu au nici măcar notorietatea dată de funcție. Au rămas iluștri anonimi, care-și fac simțită prezența doar atunci când fac câte o gafă. Cum a ajuns PNL să facă temenele în fața unor persoane care nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor? Greu de explicat.
Spre deosebire de alte campanii electorale, pentru alegerile parlamentare din 2016 se mizează pe persoana care va fi prim ministru. Din cauza lipsei unor lideri carismatici se apelează la persoane considerate mai populare. PNL are o listă ceva mai lungă, cuprinzându-i pe primarii Emil Boc de la Cluj, Ilie Bolojan de la Oradea, Gheorghe Falcă de la Arad, Mircea Hava de la Alba Iulia. La ce sunt buni liderii naționali dacă nu sunt în stare să-și asume responsabilitatea conducerii unui guvern? PNL are doi copreședinți și niciunul nu-i capabil să conducă un guvern? Este împotriva naturii, esenței democrației, alegerilor și chiar a bunului simț. Când a fost ales guvernul de tehnocrați era de înțeles poziția PNL, care nu avea o majoritate parlamentară, dar în preajma alegerilor din partea unui partid se așteaptă altceva. Asumarea totală a răspunderii este o obligație elementară față de alegători. Nici premierul Cioloș, și cu atât mai puțin miniștri săi, nu au practic nicio răspundere decât față de ei înșiși. Nereprezentând pe nimeni, nici măcar nu pot fi sancționați prin vot.
