Asculta acest articolGrozăviile care se întâmplă în aceste zile – fără nicio îndoială, luate la grămadă, sunt grozăvii – nu pot fi înlăturate decât pe cale democratică. În sensul că nu poate veni o altă instituție care să-i aresteze pe cei care în spațiul public sunt acuzați că au acționat pe lângă lege sau au forțat niște articole de lege pe considerente personale și politice.
În fapt, lucrurile sunt simple. Intriga este clasică. :eful operativ al SRI este acuzat că s-a amestecat în dosarele instrumentate de DNA. Mai mult decât atât, planează asupra lui și bănuiala că a fost corupt, acceptând favoruri de la Sebastian Ghiță. Suspendarea lui din funcție după o întrevedere cu președintele Iohannis întărește părerea că generalul Coldea se face vinovat. Cum se poate reveni la normal? Modificând legile care acordă SRI prea multe prerogative. Vrem nu vrem, se ajunge la parlament. Este singura modalitate democratică de înlăturare a răului. Prea multa putere acordată serviciilor secrete duce nu numai la încălcarea drepturilor și liberătților cetățenești, ci și la corupție. Modelul patentat de generalul Coldea era preluat de întreg sistemul. Mai mult, un alt general cu nume de poveste sadoveniană, Dumbravă, cerea ca justiția să fie trasformată într-un “câmp tactic al SRI”. De aici până la junta militară nu era decât un pas.
Aceste dereglări, valabile și pentru DNA, nu pot fi înlăturate decât prin voință politică. Mult hulitul Parlament trebuie să devină, ceea ce este prin Constituție, adică instituția fundamentală a democrației. Întrebarea, tot fundamentală, este dacă Parlamentul este capabil să îndeplinească o sarcină atât de mare. După cum se vede, a venit timpul să scriem Parlament cu majusculă. Așa cum ar trebui scris și Președintele.
La prima vedere parlamentarilor li se cere acum să se transforme din vânat în vânător. În realitate, lor nuli se cere nimci altceva decât să pună în acord legile cu drepturile omului în spiritul unei justiții corecte și drepte. Ceea ce nemulțumea profund opinia publică era ascultatul telefoanelor, urmate de interpretări ca la vrăjitoare. De aici s-a instaurat un climat de neîncredere și teroare.
Ca și în cazul SRI, s-ar părea că li s-a dat procurorilor prea multă putere. Desigur, prin lege. S-ar putea ajunge la concluzia că s-a dorit acest lucru. Poate fi bănuit președintele Băsescu. Pe undeva au fost neglijenți parlamentarii de la toate partidele atunci când au votat anumite legi, în special Codul Penal.
În concluzie, se pun în discuție instituțiile de forță, după cum le-a numit chiar președintele Băsescu. Evident, după ce nu a mai fost președinte și a văzut pe pielea lui ce fel de “stat de drept bazat pe o justiâie independentă“ a promovat. Aceasta este problema. Și ea poate fi rezolvată de parlament.
Dar orice ajunge în parlament începe să se supună jocului politic. Dacă coaliția parlamentară, PSD, ALDE și UDMR, vor iniția niște proiecte de legi, vor cere modificările unor articole, opoziția va pune tunurile pe putere. Vor reîncepe acuzațiile deja tradiționale, că penalii își dau mâna pentru subordonarea justiției, că se încalcă statul de drept. Slogane inventate de președintele Băsescu, preluate de PNL, dar și de președintele Iohannis, acest tip de acuzații au timorat și timorează în continuare PSD. Dar de fapt și parlamentarii PNL își doresc același lucru, repunerea instituțiilor pe un făgaș normal. Cum se va ajunge la un compromis, în așa fel încât să fie mulțumită și puterea și opoziția? Greu de spus. PSD are un surplus de sarcini asumate prin programul de guvernare foarte strâns. Pe de o parte trebuie să guverneze, pe de altă parte să inițieze modificări legislative foarte sensibile. Fără să ajungă la o înțelegere cu președintele Iohannis nu poate face mare lucru, decât cu riscuri uriașe, declanșând practic un război între instituția prezidențială și Parlament. Pe ce poziție se vor plasa în acest timp “instituțiile de forță“?
