Asculta acest articolÎn fiecare zi pare că se petrece un eveniment colosal care va schimba fața României. Nu întotdeauna în bine. Știrile care anunță o catastrofă iminentă sunt de zece ori mai multe decât cele pozitive. De fapt, nici nu se mai știe cu exactitate ce este o știre pozitivă. De exemplu, guvernul a anunțat majorarea salariului minim pe economie. Cine crede că în spatele acestei decizii nu este o nouă șmecherie a guvernului pentru a aduce mai mulțți bani la buget.
Președintele Klaus Iohannnis a chemat partidele parlamentare la Cotroceni pentru consultări. Crede cineva că după consultări se vor schimba raporturile dintre președinție guvern și majoritatea parlamentară? Sau că după această întâlnire primii trei oameni în stat, respectiv președintele țării, președintele Senatului și cel al Camerei Deputaților s-au decis să-și petreacă wekend-ul împreună pentru a discuta la un pahar de vin despre treburile țării?
Sau că, după această întâlnire, vorbind despre Centenar, cei trei au decis să sărbătorească 1 Decembrie împreună?
Dacă și ce este bine sfârșește prin a fi rău, la fel cum se zice că și iadul este pavat cu intenții bune, ce ar trebui să se facă pentru a ieși din această criză de neîncredere, din acest război al nervilor?
Nimeni nu știe. Sau cei care încearcă să dea soluții nu sunt luați în serios. Soluții ar fi, dar sunt omorâte în fașă. Una dintre ele ar fi cea avansată de adversarii lui Dragnea din propriul partid.
Aceștia îi cer un lucru simplu: să nu mai ia decizii de unul singur. Să se consulte cu oamenii din partid, cu specialiști, să accepte dezbateri publice reale, aplicate pe problema supusă dezbaterii. Răspunsul lui Dragnea: eliminarea adversarilor din structurile de conducere a PSD.
Aceeași situație o întâlnim și la Ludovic Orban. Și liderul PNL dă semne că îi place să devină autoritar. Cine-l contrazice riscă să fie dat afară din partid. Liderii celor mai mari partide din România sunt atât de diferiți încât seamănă ca două picături de apă. Doar că unul este la putere, altul în opoziție.
Știm cu asupra de măsură cum se raportează puterea și opoziția față de reformarea și independența Justiției. Dar sunt domenii în care partidele au opinii la fel de radical diferite. Nu știm, în schimb, în ce probleme au aceași opinie.
Pentru a nu rămâne fără o idee clară despre consultările de la Cotroceni, să vedem cum s-au finalizat, cu ce rezultate. Cu nici un rezultat. Anul acesta începe competiția pentru alegerile europarlamentare și prezidențiale. Nu există o armonie deplină nici în rândul partidelor de opoziție.
Cât de pro-Iohannis este USR? Sau, inversând perspectiva, cât de mult ajută președintele un partid tânăr precum USR? Prietenia dintre PNL și USR, la care ar trebui să adăugăm și partidul lui Dacian Cioloș pe care nu-l mai înregisterază odată la tribunal, ține mai mult de pozițiile anti-PSD decât de idei comune. Dacian Cioloș pare un jucător liber, alergând singur pe un stadion în aplauzele unui public nevăzut.
Dar atenția este îndreptată asupra PSD. Dragnea și-a făurit o agendă atât de încărcată încât cu greu și-a putut permite să onoreze invitația președintelui. Remaniere guvernamentală, probleme în Parlament cu legile justiției, raportul de activitate a procurorului general, tensiuni cu instituțiile europene. Ca să nu mai vorbim de problemele personale. Numai o consultare la Cotroceni îi mai lipsea.
Peste toate se mai aștern și știrile false. Sau știrile se iau la întrecere. De exemplu consultările de la Cotroceni au fost concurate de anunțul ministrului Tudorel Toader privitor la revocarea procurorului general din funcție.
Fii primul care comentează