Asculta acest articolÎntreaga garnitură politică de la vârf este vulnerabilizată. Dacă până acum “penalii” erau apanajul PNL și ALDE, după finalizarea procesului cu casa pierdută în justiție a devenit vulnerabil și președintele Klaus Iohannis. Anti-corupția, ca armă politică, și-a dovedit limitele. Până la urmă programele, proiectele, capacitatea de mobilizare, dosarul de cadre bine pregătite, rămân armele politice veritabile ale fiecărui partid.
Corupția rămâne un fenomen, indiferent câte resurse se alocă pentru stârpirea ei. În același timp, clasa politică profită de munca celor din sistemul judiciar, arogându-și merite atunci când ele există, și criticând atunci când se înregistrează eșecuri de etapă.
Partidele și oamenii politici se pot departaja și în funcție de modul în care s-au situat față de lupta anti-corupție. Președintele Traian Băsescu a introdus pentru prima oară în dezbatere publică două concepte “statul de drept” și “anti-corupția”. Erijându-se în susținătorul statului de drept și a luptei anti-corupție a câștigat două mandate și a trecut victorios peste două suspendări. PDL, fostul său partid, și-a mulat doctrina pe cele două concepte. După fuziune, noul PNL a preluat ștafeta. Președintele Iohannis, după o ezitare în primii ani, merge pe drumul deschis de predecesorul său. Astfel Klaus Iohannis a devenit cel mai puternic susținător al statului de drept și a luptei anti-corupție. Ca șef de stat nici nu are altă opțiune.
În același timp, PSD a devenit calul de bătaie. Nu a știut cum să folosească politic și electoral cele două concepe, a statului de drept și a luptei anti-corupție. Mai mult, a devenit simbolul corupției, un partid care își apără corupții în Parlament, votând mereu împotriva ridicării imunității parlamentare a celor cercetați de DNA. Nu și-a făcut niciodată o preocupare majoră din susținerea statului de drept. Dimpotrivă, a lăsat impresia că nu dorește un stat de drept, că nu susține valorile democrației de tip occidental. Pe scurt, în mentalul colectiv, a rămas o “ciumă roșie”, și un partid corupt.
PSD spune mereu cu o jumătate de gură că susține statul de drept, că susține continuarea luptei anti-corupție, dar continuă să atace Justiția, continuă să atace DNA. Oricât ar dori, nu-l prind aceste teme majore. Cauzele pot fi căutate în trecutul său, în moștenirea sa ideologică și doctrinară, ca urmaș al fostului partid unic.
Pare necredibil și atunci când declară că susține statul de drept și lupta anti-corupție și în fața reprezentanților unor state străine, a liderilor UE, a Comisiei Europene. Pe scurt, PSD are o imagine externă proastă. Și nu pare să facă eforturi să și-o îmbunătățească nici pe cale diplomatică, apelând la partidele europene socialiste, nici prin fapte concrete, în țară. Rămânând la vechea poziție față de DNA, față de Justiție în general, PSD lasă impresia că este un partid care nu se poate reforma, refuză să se modernizeze. Rezultatele sale electorale se bazează exclusiv pe promisiuni populiste, exploatând politic populația săracă, pensionarii, funcționărimea din instituțiile statului. Creșterea salariilor până peste limita suportabilității economiei este unul dintre secretele obținerii rezultatelor la ultimele alegeri. Adună bani de la cei care produc și îi împarte celor care speră că o să-l voteze pentru acest lucru și la alegerile viitoare.
Acest lucru nu se va schimba nici după ce Klaus Iohannis a pierdut o casă în instanță. Președintele va rămâne principalul susținător al statului de drept și al luptei anti-corupție, secondat de PNL și USR, iar PSD și ALDE vor rămâne ca partide care se opun mai ales luptei anti-corupție. Atitudinea lor s-a văzut și cu ocazia bilanțului DNA.
