Image 1
Image 2

Stand up cu Victor Ponta

Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Urmărind actorii de pe scena politică avem impresia că și noi participăm la spectacol, că suntem piese importante în acest joc.

Cu o regularitate de ceasornic elevețian, după fiecare rând de alegeri scenariul este același. În prima fază în rândul partidelor care au pierdut alegerile au loc dezbateri aprinse, se caută vinovații, se aplică sancțiuni.

În acest timp partidul învingător își savurează victoria. Luna de miere se termină și dihonia intră pe ușa din față. Se formează un mic nucleu de nemulțumiți chiar la vârful partidului.

În cazul PSD disputa se duce în jurul fostului candidat la președinție, care din 2004 pierde necontenit alegerile. Lui Adrian Năstase i s-a alăturat și ultimul învins, Victor Ponta.

Cum, în 2014, el era  și prim ministru și președintele partidului, iar PSD era la guvernare, sancțiunea a venit mai târziu. Sub presiunea învingătorului a rezistat un an. Incendiul de la Colectiv i-a pus capăt carierei sale fulminante.

La o vârstă la care alții încă mai frecventează discotecile, Victor Ponta avea un palmares politic de invidiat: prim ministru, lider de partid, candidat la președinție.

Până la urmă, copilul din el a răbufnit. Astfel, la câteva luni de la alegerile parlamentare din 2016, s-a făcut un salt în timp și disputa din PSD se poartă asupra unor evenimente din 2012. Asupra lui Victor Ponta planează acuzația că ar fi făcut parte din “sistem”. A luat decizii la partide de tenis, cu oameni  din afara partidului, peste capul USL.

Se spune că ar fi fost șantajat de generalul Coldea, că a făcut un pact secret cu dușmanul de atunci, președintele Traian Băsescu și că a desemnat-o pe Laura Codruța Kovesi în funcția de procuror-șef al DNA fără să se consulte cu Crin Antonescu.

Piesa, cu prea mulți actori, se juca în urmă cu patru-cinci ani.

Sfârșitul a fost dramatic, fără să se poată spune că nu există și o a doua parte. Urmărim un fel de reluare, de rememorare a unor evenimente, fiecare dintre actori având propria lui variantă.

Spectcolul în sine este atractiv, dar nu are nicio logică. Cel mult va conduce la o explozie în PSD.

La preluarea guvernării Liviu Dragnea părea să controleze total partidul. A numit de unul singur premierul și a lăsat să se înțeleagă că va controla în continuare activitatea guvernului până la cel mai mic amănunt.

Felicitat pentru programul electoral cu care a câștigat alegerile, la un scor istoric, are un ascendent asupra partidului. Mai exact a avut până la apariția primului revoltat. Nimeni altul decât cel de la care Dragnea a preluat frâiele partidului.

Victor Ponta a tăcut o vreme pentru ca apoi să răbufnească. Îl joacă pe degete pe Liviu Dragnea, parcă invitându-l să-l dea afară din partid.

Situația este cu atât mai încurcată cu cât liderul care promitea să fie cel mai autoritar după Adrian Năstase, are o problemă juridică. Își pregătește Ponta terenul pentru a prelua PSD în cazul în care Dragnea va fi condamnat la pușcărie? Rareori se întâmplă ca un fost lider să se întoarcă victorios și să-și preia funcția.

Se creează în între timp noi centre de putere. Premierul Grindeanu deja dă semne de independență, ia decizii peste capul lui Dragnea. Orice premier își consolidează poziția, își face “gașca” lui.

În politica românească, și nu numai, puterea este acolo unde sunt și banii. Fondurile guvernamentale sunt în pixul lui Grindeanu. Eventual Liviu Dragnea îi poate șopti la urecehe câte ceva.

Victor Ponta nu are nici acces la guvern, nici putere conferită de o funcție politică în partid. Are informații acumulate și talentul de a vorbi. Spectacolul la care ne invită are partea lui de savoare, ca orice alt spectacol de stand up. Are meritul său: arată că nu mai este posibilă apariția unui lider autoritar nici măcare într-un partid cu o severă disciplină, așa cum este PSD.

Populismul de stânga și demagogia de dreapta

Vorbim despre partidele populiste ca și cum partidele tradiționale ar fi sinceritatea întruchipată. Nu promit mai mult decât pot livra, nu manipulează, nu introduc teme false în discursurile lor, într-un cuvânt, nu înșală poporul?