Image 1
Image 2
Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Un Centenar reușit? Un Centenar ratat? Pur și simplu Centenar. Un președinte care nu rezonează cu istoria. Un președinte exclusiv al realității. Un premier-femeie, mai mult soție și mamă decât om politic. Un președinte de Senat inhibat, un președinte al Camerei Deputaților cu adeverință medicală și fular la gât ca să se vadă că este răcit. Toate vin și trec, dar un Centenar vine o dată la o sută de ani. Așa ne dictează aritmetica. Istoria României rareori ne oferă ocazia să sărbătorim sau să comemorăm momente cu două zerouri.

În timpul regimului comunist s-a inventat de dragul lui Ceaușescu împlinirea a 2050 de ani de la formarea statului dac. Cinste lui Burebista.

De data aceasta am avut de făcut o incursiune în trecut de doar o sută de ani. Din multe puncte de vedere o incursiune ratată. Nu am reușit să-i aducem în actualitate pe cei care au făcut posibil momentul Alba Iulia, 1 Decembrie 1918. Ceea ce este mai trist este că nu am reușit să reînviem entuziasmul de atunci. Cu cine? Cu un Klaus Iohannis preocupat să nu-i fie frig la mâini, cu un Liviu Dragnea făcând pe răcitul, cu un Călin Popescu Tăriceanu simțind că a trădat PNL-ul?

De remarcat că partidul care a ținut Transilvania în matca românismului, PNR, partidul lui Gheorghe Pop de Băsești, a dr. Vasile Lucaciu, partidul memorandiștilor, precum și PNȚ, partidul lui Iuliu Maniu, al lui Alexandru Vaida Voievod, nu mai există.

Nu mai există, în structura lui profundă, nici PNL. Nu se revendică nici PSD de la Partidul Social Democrat al lui Ion Fluieraș și Iosif Jumânca.

Din punct de vedere politic partidele de azi nu mai au nimic comun cu partidele care au făcut Unirea. Continuitea a fost asigurată de amărășteni. De rapsozii populari, pasionați de istorie, de scriitori și poeți, dar mai ales de istorici marginalizați, neoficiali.

Centenarul a trecut ca un tren printr-o gară. Unii l-au așteptat cu flori, alții îi fac cu mâna. Cred că n-am învățat nimic din lecția istoriei profunde. N-am învățat că lucrurile profunde, serioase, se fac cu sacrificii personale. N-am învățat să lăsăm orgoliile la o parte când este vorba despre un interes general, de țară. N-am învățat ce este o țară. Întreabă-l pe Iohannis ce este o țară și le va cere consilierilor să-i facă un discurs. Întreabă-l pe Liviu Dragnea ce este o țară și îți va răspunde că el nu are nimic în comun cu Tel Drum și că statul paralel este de vină.

Cu ocazia Centenarului nu am redescoperit România profundă. Poate că ne-am descoperit pe noi înșine. Poate că Ludovic Orban în timp ce înfuleca fasole cu cârnați la Alba Iulia se gândea că, în fond, el este urmașul lui Brătianu. Poate că fostele case ale familiilor fondatoare ale statului român modern, Maniu, Vaida-Voevod, Cicio Pop, Gheorghe Pop de Băsești,  și multe altele, lăsate în paragină, vor fi fost cuprinse de frisoane la împlinirea unui veac de la fondarea României Mari, ca și concept de stat modern, suveran, unitar și indivizibil.

Cuvinte prea mari. Centenarul nu este decât politică. Politică la zi. Cine a făcut o baie de mulțime, cine a fost huiduit, cine l-a ignorat mai vizibil pe celălalt?

Ce va fi de mâine încolo? Ce a fost și până acum. Am trecut prin Centenar ca gâsca prin apă.

Sigla Informatia Zilei

Există baroni locali?

Asculta acest articol Supra-optimistul Nicolae Ciucă nu se dezminte: “România are resursele energetice de care are nevoie pentru prezent şi