Asculta acest articolUneori, oamenii mici fac o istorie mare. Ne limităm să dăm exemplul lui Nicolae Ceaușescu. Un personaj incult, răzbunător, ahtiat după putere, care și-a pus amprenta pe un sfert de secol de istorie. Are încă admiratori, și vom vedea asta în ziua de Crăciun, când se împlinesc 29 de ani de la execuția sa.
Un astfel de personaj are șanse să se afirme într-o democrație? Este o întrebare care poate fi pusă, dar cu puține șanse de a putea da un răspuns mulțumitor.
Modul de organizare și funcționare a unei societăți democratice împiedică afirmarea unor persoane fără calități în funcțiile de decizie. Sperăm că este așa.
La aproape 30 de ani de la căderea unui regim dictatorial încă suntem tentați să căutăm mai multe asemănări decât deosebiri dintre cum a fost atunci și cum este azi. Diferențele sunt atât de uriașe încât nu sunt măsurabile. Dar nu le vedem, așa cum se zice că nu vezi pădurea de copaci.
Suntem mai puțin tentați să comparăm perioada actuală cu perioada interbelică. Pentru cel ce vrea să le vadă, asemănările sunt izbitoare. Și atunci, ca și acum, o mare dezbatere s-a purtat pe marginea capitalului străin. Și atunci, ca și acum, unii considerau capitalul străin motorul dezvoltării, iar alții vedeau prezența lui în economie ca o exploatare a bogățiilor țării.
Apropieri și deosebiri marcante se pot observa și în formulele demagogice de altădată și de acum. Până la urmă o demagogie, aparent nevinovată, se transformă în ideologie. Iar de la ideologie la naționalism nu este decât un pas.
Observăm în viața politică și socială a României de azi două tipuri de demagogie. Una a puterii reprezentate de coaliția PSD-ALDE, alta a opoziției reprezentate de președintele Klaus Iohannis, de PNL și USR. Una tinde spre un naționalism fără direcție clară, alta spre un europenism fără limite, asumat deseori fără discernământ. O a treia cale o reprezintă enigmaticul Dacian Cioloș. Unii spun că ar fi un produs de laborator al unor forțe oculte.
Diferențele de abordare ale acestor grupuri au fost vizibile în perioada de pregătire a Centenarului, la sărbătoarea celor o sută de ani de la fondarea statului român unitar. Nici o grupare, nici alta, nu s-au putut apropia de esența statului pe care l-au gândit cei ce au făcut Unirea. Fiecare a sărbătorit după cum l-a dus capul.
Diferențele teoretice se transferă chiar în aceste zile în viața economică și socială. Mai puțin în viața culturală pentru că, din motive ușor de înțeles, cultura a fost pusă între paranteze. Nici nu mai contează. Așa cum nu contează deloc proiectul pe Educație prezentat foarte recent de instituția prezidențială. Este deja uitat, deși nu a trecut nici o lună de la lansarea lui.
Ceea ce consideram simplă demagogie, populism ieftin, devine politică de stat. Liviu Dragnea a prezentat un program radical, iar guvernul PSD-ALDE l-a transpus în practică printr-o ordonanță de urgență. Este vorba despre o nouă abordare a capitalului străin, o nouă atitudine față de multinaționale. Este un sfârșit de etapă a ceea ce se numeau “investiții strategice”. Dacă se privatizează utilitățile, gaz, energie, bănci, asigurări, comerț, dacă se dau investitorilor străini, se spune că putem fi siguri că nu mai intră niciodată rușii peste România. Ne apără NATO. Mai la obiect, NATO apără “investițiile strategice”, multinaționalele euro-atlantice.
Aproximativ în situația aceasta așteptăm Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului. Noua demagogie nu se împacă deloc cu atmosfera sărbătorilor de altădată. Crăciun Fericit!
