Asculta acest articolDacă ar da şi explicaţii privitoare la majorarea salariilor de până la 4.000 de lei, PSD ar trebui să se uite niţel şi la economie. Nu ştim cum se face, dar de la instalare, guvernul nu a reuşit să pună în relaţie salariile cu economia. A intrat într-o spirală a promisiunilor şi nu se mai opreşte. Dă cu două mâini fără să dea nicio explicaţie. Să zicem că vrea să majoreze salariile bugetarilor pentru a le da un semnal românilor din străinătate că se pot întoarce acasă unde vor câştiga la fel de mult. Dar pot angaja instituţiile de stat milioane de oameni?
Nimeni nu spune că salariile nu ar trebui să fie mari. Însă România nu este doar o ţară de bugetari. Dimpotrivă, bugetul este alimentat tocmai de cei care nu muncesc la stat. Cu salariile din privat ce se va întâmpla? Îşi pot permite micile firme să ţină pasul cu salariile de la stat? Multinaţionalele căută România exact pentru că sunt mici cheltuielile cu salariile.
Ceea ce face acum guvernul PSD s-ar putea numi terapie de şoc. Vrea să şocheze economia. Şi reuşeşte într-un mod care frizează inconştienţa. Dublarea salariilor s-ar putea face numai în condiţiile în care s-ar dubla sau chiar s-ar tripla investiţiile. A vorbit guvernul până acum despre dublarea investiţiilor? Nu prea.
Singurul ministru din guvernul Grindeanu care se face remarcat este cel al Muncii. Olguţa Vasilescu a intrat în rolul bunului samaritean sau a maicii Tereza. Majorează, dublează, pe unii care cer îi mai şi refuză, cum este cazul poliţiştilor. O logică, una politică, totuşi există. PSD, în ciuda majorităţii pe care o are în Parlament, nu are convingerea fermă că se va putea menţine la guvernare până la sfârşitul mandatului. Prin urmare îşi consolidează o platformă de rezervă pentru cazul în care va fi obligat să intre în opoziţie. Promiţând acum că va dubla salariile, în caz că la guvernare vine alt partid îi va putea reproşa că nu a dublat salariile, aşa cum ar fi făcut PSD. Este o logică de gâgă, însă altă explicaţie nu există. Dacă, aşa cum spuneam, ar fi pornit cu triplarea investiţiilor de stat, majorarea salariilor, a tuturor salariilor, ar fi avut o bază reală.
De fapt, se intră într-o spirală a promisiunilor aiuristice. De pildă PNL propune închisoarea de weekend. Condamnaţii de până la 3-4 ani ar urma să stea o săptămână acasă, iar sâmbăta şi duminica ar merge frumos încolonaţi spre puşcărie. Mulţi ar trebui să facă şi naveta, pentru că nu se găsesc puşcării în fiecare localitate. Ministrul Justiţiei zice că, în principiu, este de acord, dar PNL să spună şi de unde se iau bani pentru brăţări. Evident, condamnaţii ar urma să poarte şi brăţări electronice.
În sfârşit, fiecare promite ce-i trece prin cap. Până la urmă se va ieşi în stradă împotriva promisiunilor. Adversarii PSD ar trebui să protesteze împotriva dublării salariilor, iar adversarii PNL împotriva puşcăriei de sâmbătă şi duminică.
Între timp, concentraţi pe problemele noastre, nu vedem ce se întâmplă cu Uniunea Europeană. Uitând că toate ţările Uniunii sunt egale, cele patru ţări dezvoltate: Germania, Franţa, Italia şi Spania, s-au întâlnit la Versailles pentru a decide soarta Europei. De fapt, soarta ţărilor care au fost excluse de la această întâlnire. România, prinsă în capcanele pe care şi le pune singură, nu pare deloc preocupată de ce se întâmplă dincolo de gard. Nu are un punct de vedere. Preşedintele său a ieşit la schi ca să prindă ultima zăpadă, guvernul dublează salariile, iar parlamentul se gândeşte cum să se fofileze ca să modifice nişte legi astfel încât să nu supere instituţiile de forţă, care şi-au făcut propriile legi. Asta-i România şi o iubim din ce în ce mai mult, în timp ce noi ne urâm din ce mai mai mult.
