Image 1
Image 2
Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Pregătită încă din campania electorală ca principală armă politică, legea salarizării a ieșit mai mult cum s-a nimerit decât cum s-a stabilit. Ceea ce era prezentată ca o creștere spectaculoasă este fie o stagnare, fie în cel mai rău caz ca o ușoară descreștere. Pusă în relație cu creșterile de prețuri pe care le-a generat, legea salarizării este un eșec. PSD s-a lăudat atât de mult cu majorările de salarii încât comercianții s-au zăpăcit de cap și au urcat prețurile.

Ca o măsură de siguranță pentru propriile lor afaceri, micii comercianți au majorat prețurile, nu însă înainte de a urma exemplul marilor magazine.

Dacă salariile au crescut în medie cu 2,5%, prețurile, devalorizarea leului, utilitățile mai scumpe nu compensează această creștere până la piciorul broaștei. Mult zgomot pentru nimic.

PSD continuă însă să stea cu coada pe sus. Dinspre locul din care privește Olguța Vasilescu, dar mai ales Liviu Dragnea, revoluția fiscală se vede ca o mare victorie. Peste salarii se poate trece. Pentru că sindicatele sunt slabe. Dar problema majoră este la primării. Veniturile primăriilor au scăzut, sume importante trecând la bugetul de stat. Asta înseamnă centralizare. Până la urmă PSD nu se dezminte.  Toate măsurile pe care le-a luat sunt în spiritul politicilor de stânga, dar nu a stângii moderne, ci a celei care se trage din vechile partide socialiste din țările de est.

PSD, din cauza modului de comportare, face figură aparte în rândul partidelor din familia socialistă. Este izolat și tratat cu suspiciune. Altfel nu se explică de ce nu este apărat în Parlamentul European de către puternicele partide social-democrate europene, începând cu SPD-ul german.

PSD a luat-o pe un drum greșit. Nu se pot inventa noi reguli ale economiei de piață. Social-democrații români au crezut că pot crește salariile fără să facă investiții.

Până la urmă Liviu Dragnea nu va fi îngenunchiat de DNA, ci de sindicate, de salariații pe care a crezut că-i poate cumpăra promițându-le salarii majorate.

Ca o culme a ironiei, singurii care au constatat mai mulți bani pe fluturași sunt parlamentarii. Tocmai cei care sunt considerați paraziții nației s-au trezit cu câteva mii de lei în plus. Așa s-a nimerit. Pentru că legea salarizării a fost dată la nimereală.

Efectele bulversării totale a economiei sunt încă departe de a se face simțite în toate cotloanele economiei naționale. Multinaționalele vor găsi căi de scăpare. Firmele cu capital românesc, începând de la cele mai mici, se confruntă cu probleme tot mai mari. În primul rând nu se rezolvă problema forței de muncă. Este de așteptat un nou val de emigrație. Acasă vor rămâne cei care primesc ajutoare sociale. De fapt, PSD prin tot ce face încurajează nemunca. Pentru că știe că acolo se află miezul bazinului său electoral.

În anii ’90 se vorbea despre ”democrația originală”,  teză lansată de Ion Iliescu. Pornind de la ideea generoasă de ajustare a salariilor, aceste reforme, în frunte cu “revoluția” fiscală, puse acum în practică, dau naștere unei situații din ce în ce mai ambigue, care în fond caracterizează societățile pseudopolițienești.