Asculta acest articol
Singura operă compusă de Bela Bartók, “Castelul Prinţului Barbă-Albastră”, în abordare multimedia sub semnătura regizoarei Nona Ciobanu, va fi prezentată miercuri, de la ora 17.00, la Ateneul Român din Bucureşti, în cadrul Festivalului Enescu, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX.
Miercuri, la Ateneul Român, în cadrul Festivalului Internaţional “George Enescu”, cele mai tainice încăperi din castelul Prinţului Barbă Albastră vor dobândi o materializare simbolică prin sunet şi imagine, în concertul Orchestrei Naţionale Simfonice a Radiodifuziunii Poloneze, sub bagheta lui Cristian Mandeal.
“Castelul Prinţului Barbă-Albastră” este singura operă compusă de Bela Bartók. Lucrarea bazată pe basmul lui Charles Perrault, dar transformată de imaginaţia libretistului Bela Balázs într-o poveste în cu totul altă cheie, va fi însoţită de proiecţii. Acestea poartă semnătura regizoarei Nona Ciobanu şi sunt realizate împreună cu Peter Kosir, arhitect şi artist vizual – gândite şi asamblate într-un discurs surprinzător, imersiv.
Libretul, pe scurt, vorbeşte despre Barbă Albastră, prinţul cu reputaţie întunecată, care se recăsătoreşte şi îşi aduce noua soţie, pe Judita, la castelul său cu şapte camere. El îi permite Juditei accesul în toate camerele, cu excepţia uneia. Judita nesocoteşte, în final, interdicţia şi nu se lasă convinsă de numeroasele rugăminţi ale prinţului de a o respecta. Cea de-a şaptea cameră se dovedeşte a fi o tenebră copleşitoare.
De-a lungul timpului, povestea a fost explorată mai ales din perspectiva ei simbolică. Conform unora dintre interpretări, cele şapte camere semnifică sufletul lui Barbă Albastră, iar povestea ar fi despre autocunoaştere, sondarea interioară, accesul pe care ni-l permitem şi îl permitem celorlalţi în spaţiul personal.
Regizoarea Nona Ciobanu propune o convenţie vizuală care să desluşească din metaforele libretului şi imaginează un şotron care, similar unui fir al Ariadnei, va purta spectatorul prin tainele textului şi muzicii.
“Proiecţiile video sunt o prelungire a muzicii lui Bartók şi a poeziei textului lui Balázs. Împreună cu Peter Košir, care este arhitect şi artist vizual, încercăm să definim acest spaţiu care glisează dinafară înspre înlăuntrul personajelor, şi invers, prin imagini care compun uneori abstract, alteori concret, microcosmosul şi macrocosmosul şotronului”, precizează regizoarea Nona Ciobanu.
Conform viziunii regizorale, jocul interior-exterior, propus de lucrarea lui Bartók, va include spectatorul şi chiar întregul spaţiu de concert, efectul urmărit fiind acela de a sugera privitorului şi ascultătorului participarea efectivă, directă la această călătorie de descoperire.
“Am preluat elemente din arhitectura Ateneului Român şi le-am transferat şi transformat în scenariul vizual, astfel încât ele să devină uneori vii şi parte dinpoveste. Această metamorfoză continuă angrenează în joc, încă de la începutul spectacolului, două elemente definitorii ale teatrului: scena şi cortina, care apar explicit sau transfigurate în câteva momente din spectacol”, dezvăluie Nona Ciobanu.
Fii primul care comentează